Intr-un scurt text al lui Echenoz (Planul de urbanism), totul arde. Totul, adica, precizeaza textul, "mama, mobila si fotografiile cu mama". Precizarea este interesanta, pentru ca niveleaza lumea, punand-o pe mama pe exact acelasi plan valoric cu mobila si fotografiile.
Nivelare axiologica a lumii consolidata de text prin prezentarea reactiilor celor care au scapat, totusi, din incendiu: nici urma de lacrimi, nici urma de suferinta. Nici urma de asa ceva: "Fabre si fiul sau Paul dadura de greu: atata cenusa si atata doliu, mutatul, atata alergatura prin magazine pentru cele necesare".
Daca disparitia mamei nu-i indurereaza pe cei doi, singura imagine a lui Sylvie care a mai ramas (o uriasa imagine publicitara pentru un parfum pe latura unei cladiri) induce in cei doi sentimente dintre cele mai puternice: "Uita-te la maica-ta, se enerva Fabre, pe care spectacolul uneori il facea sa planga, alteori ii dadea ganduri de impreunare". In ceea ce-l priveste, Paul era sensibil mai cu seama la cei cincisprezece metri de rochie: "Era o rochie frumoasa cu decolteu adanc, era cu adevarat o mama".
"Era cu adevarat o mama": simulacrele capata consistenta si inlocuiesc, incetul cu incetul, realitatea. Aici, ca si in multe alte romane de Echenoz, realul pare sa se epuizeze in vreme ce imaginile sunt de o vitalitate debordanta. Un personaj, intr-o gradina publica al carei nume (Shakespeare) e menit sa aminteasca de Macbeth, rastoarna din nebagare de seama umbre de vrajitoare. Tot el intra intr-o camera si, trecand prin fata televizorului, se ciocneste de Marianne, o fosta prietena, crainica de televiziune, care-i ureaza noapte buna: inutil de precizat ca urarea ii este adresata de imaginea de inalta definitie sintetizata pe ecran.
Dar nu numai lumea creata de Echenoz e subminata de proliferarea nestavilita a simulacrelor, ci si lumea in care traim. Evident, nu rasturnam umbre de vrajitoare, dar delasam incetul cu incetul lumea in favoarea imaginilor ei. Privirea noastra, gandurile noastre, trairile pe care le avem sunt din ce in ce mai mult - as zice chiar primejdios de mult - prilejuite de imagini, fixe ori cinetice. Petrecem zilnic ceasuri in fata televizoarelor si buna parte din ce stim noi despre lume nu-si are originea in contactul nostru direct cu lucrurile si cu oamenii, ci in imaginile pe care acestea ni le ofera. Pe strada, cladirile incep sa dispara in spatele publicitatilor siroind de culori, in loc de autobuze ori tramvaie vedem uriase imagini de cutii de detergenti in miscare, ori de oameni fericiti ca dobanda e atat de mica, ori de...
Incetul cu incetul, parasim lumea vie, lumea pe care o experimentam cu tot corpul, cu toate simturile, cu toata mintea si, redusi la a nu mai fi decat ochi, intram de buna voie si nesiliti de nimeni in pestera lui Platon. In lumea umbrelor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
