Istoria ne învaţă că, la cumpănă de vremuri, în timpuri de restrişte, oamenii politici însemnaţi ai unei ţări, chiar dacă sunt nevoiţi să părăsească viaţa publică, se retrag, asemenea vechilor haiduci, doar că nu în codri, şi înfiinţează acolo, în locurile de bejanie, guverne în exil, aşteptând ca urgia să se mai potolească, să se poată întoarce la cârmuirea de care au fost vremelnic despărţiţi. Cele mai multe astfel de „guverne în exil” au funcţionat în timpul celui de-al doilea război mondial (din pricina agresiunii germane asupra altor state) şi imediat după acesta (când jumătate din Europa a fost abandonată Imperiului Sovietic).
Acum, în România, sub tirania legii şi urmare a unor procese (evident politice şi evident aranjate), un „guvern în exil” este pe cale să se constituie prin puşcăriile patriei. Foşti miniştri şi foşti oameni politici sunt vârâţi „fără număr” (cum se spune pe la nunţile de manele) la pârnaie pentru tot felul de vini imaginare: luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, fals şi uz de fals şi alte asemenea bagatele.
Bravi reprezentanţi ai unor partide politice, ctitori de necontestat ai devalizării democratice a României sunt băgaţi la mititica pentru simplul motiv că-şi iubesc atât de mult ţara încât au vrut-o numai pentru ei. Ceea ce, într-un stat de drept, este inadmisibil.
Dar bravii noştri bărbaţi de stat (la pârnaie) sunt tari precum stânca: îşi stăpânesc lacrimile şi aşteaptă vremea când istoria îi va aşeza la locul ce li se cuvine, şi anume acela al marilor vizionari. Până atunci, însă, rabdă cu demnitate şi stoicism ingratitudinea contemporanilor şi veghează, de după gratii, la propăşirea ţărişoarei pe care, cu îndreptăţit temei, o numeau „a lor”. Curaj, dârjilor! Venceremos! Vă veţi întoarce!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
