Amantul-amanta ipocrit(ă)
În capitolul anterior am vorbit despre incapacitatea ipocritului de a iubi sau de a se îndrăgosti. Asta însă nu înseamnă câtuşi de puţin că el nu poate susţine sus şi tare contrariul. Sau, mă rog, cât de sus şi tare poate sau vrea…
În tot cazul, atunci când este singur cu femeia care îşi înşală soţul cu el, amantul ipocrit repetă de câte ori poate „te iubesc”, „n-am iubit aşa pe cineva în viaţa mea”, „nimeni nu este atât de bună” etc. De câte ori poate – această restricţie nu e determinată numai de condiţiile exterioare (când şi unde se întâlnesc, de câte ori pe săptămână etc.) ci mai ales de cele interioare. Atenţie, însă: fiind o lipitoare care ţi se bagă-n suflet, e vorba mereu de interiorul partenerei, nicidecum despre interiorul ipocritului. El poate să repete la infinit declaraţii de dragoste dintre cele mai mieroase (şi care de bună seamă nu i se par mieroase exclusiv aceleia care ascultă afirmaţiile astea). Ea, săraca, e convinsă ferm că Radu sau Horia al ei, căsătorit de cincisprezece ani cu soţia sa, tată a trei copii, o iubeşte numai şi numai pe ea.
Dar ipocritul nu se teme nici de promisiunile cele mai periculoase. „Aştept momentul când pot să-i spun că te iubesc”, spune el, vorbind despre un moment care, bineînţeles, nu va veni niciodată. Dacă eşti un ipocrit pursânge, n-o să te înduri de lacrimile nici uneia (nici ale soţiei, nici ale amantei) şi nici n-o să te sperie isteriile vreuneia dintre ele. Nu eşti tu un începător ca Tartuffe sau ca Julien Sorel, care au sfârşit prin a se îndrăgosti de victimele lor. Doamne, ţine-mă! Nu eşti cu nimic mai prejos ca Richard al III-lea: „Au a mai fost femeie curtenită / Astfel, şi-n felu’ acesta dobândită? (…) Cum? Eu, ce i-am răpus şi soţ şi socru, / S-o cuceresc cu ura-n sân fierbându-i, / Cu blestemele-n gât, cu ochii umezi, / Şi cu dovada sângerând alături? / Zăgăzuit de toate-acestea stăvili, / De Dumnezeu, de cugetul din ea, / Nesprijinit de nimenea decât / De iad şi ochii mei vicleni…” O, dar Richard e ipocrit cu sine însuşi! Iadul e nimic pe lângă cuvintele pe care le-a spus lui Anne! „Dulcea ta frumseţe m-a stârnit.” E nevoie de mai mult?! Fireşte; dar nimeni nu poate face sosul dragostei mai picant decât un ipocrit. „Mânuţă”, „rob smerit”, „inimă” şi alte din astea sunt amestecate în acest sos nemaipomenit. Poate din cauza asta ne simţim atraşi cumva de acest cavaler al omorului. În definitiv, unde e fericirea? Să spui că într-o viaţă fidelă lângă un soţ fidel, asta ar fi totuşi prea de tot. Sau alături de un bărbat care „are momentele sale”? E poate mai aproape de adevăr dar să ne gândim şi la faptul că ceea ce face bărbatul în momentele acelea nu e foarte departe de ceea ce face ipocritul când spune vorbe frumoase şi goale. Din cauza acestor vorbe, femeia se simte frumoasă ca Albă ca Zăpada, mai frumoasă ca toate femeile din lume; unică chiar. Frazele mincinoase nu se dau de gol; cuvintele o îmbăiază cu parfumul dragostei; nimeni nu se întreabă de valoarea lor faptică pentru că această valoare stă în chiar rostirea vorbelor iubirii, în „ochii vicleni” care par cinstiţi; în glasul tremurând de sentimente. Pun rămăşag că Lady Anne, decapitată nu cu mult după acest dialog nemaipomenit, a fost mai fericită decât a fost vreodată cu soţul ei „tânăr, viteaz, mintos, dinast curat”. Dragostea e poate sentimentul şi situaţia despre care nimeni nu întreabă cât este de sincer(ă) şi dacă întreabă totuşi, cum face chiar Lady Anne, se convinge pe sine despre veridicitate. Dorul de dragoste şterge graniţele dintre adevăr şi minciună pentru că are nevoie de credinţă – şi să nu uităm nici pentru un singur moment măcar că ipocritul e campionul graniţelor şterse şi al credinţei inoculate.
Spune deci tot ce vrei – te vor crede pe cuvânt. Poţi să aranjezi orice (ipocritul e şi campionul organizării fără cusur), nici soţia, nici amanta n-are ce să-ţi reproşeze. Întâlneşte-te cu cea din urmă regulat, dar cu o regularitate ce păstrează dorinţa, n-o obnubilează nicicând. Ai şi tu un trup care te arde, nu-i aşa? Fă-i pe plac şi las-o să se văicărească! Dacă plânge, o mângâi şi spui lucruri frumoase; dacă continuă, îi promiţi că divorţezi; dacă nici asta n-o convinge, te ridici din pat cu figura întristată (îţi mai aminteşti de avantajele melancoliei!), te îmbraci şi ieşi din casă. Te va suna, n-ai nicio grijă! Poate înainte să ajungi până la colţ; poate când vrei să urci pe autobuz (urcă-te! Nu-ţi fie milă! Mila nu e nici avantajoasă, nici eficientă!), poate după câteva zile, poate după câteva săptămâni. Dacă nu te sună, nu te întrista. Se vor găsi mereu femei care abia aşteaptă să le mintă cineva despre dragoste şi despre frumuseţea lor.
Dacă eşti amanta unui soţ, să dai semnale fine că-l iubeşti cu adevărat. Fine şi cu echivoc, ca să mă exprim astfel. O femeie fără echivoc e ca o crimă rezolvată dinainte. Găteşte-i feluri nemaivisate şi, când faceţi dragoste, şopteşte-i lucruri şi mai şi (nu dau exemple, sunt şi eu ipocrit de felul meu). Important este să se simtă bărbatul vieţii tale şi a lumii în general. Bărbaţii sunt atât de creduli şi le trebuie atât de puţin! Dă-i de înţeles că ai face orice să divorţeze. N-o s-o facă nicidecum dar o să rămână măcar pe veci cu sentimentul mustrării de conştiinţă. Dacă s-ar găsi totuşi vreun visător nebun, plânge-i pe umăr cu râuri de lacrimi şi suspină despre responsabilitatea pe care-o simţi auzind destrămarea unei familii (familia a fost mereu sfântă pentru tine!) şi despre condiţiile „sterile”, „simulate” în care i-ai spus că te-ai bucura dac-ar rămâne singur. În cazul în care el insistă (dobitocul!), supără-te şi spune-i să plece dacă nu înţelege criteriile tale care sunt la mintea cocoşului. Nu va pleca; dacă pleacă totuşi, se va întoarce cu fruntea plecată; dacă nu azi, mâine sau poimâine; dacă nu se-ntoarce-n veci, înseamnă că nu te-a iubit niciodată, deci a fost un ipocrit demn de tine. (Ipocriţii nu divorţează, dar asta n-o să te împiedice să formulezi sentinţe hotărâte.) Mai eşti încă apetisantă, inteligentă şi senzitivă, n-o să-ţi faci zile negre pentru un amărât de cavaler rămas aici din secolul al XIX-lea.
Fragment din volumul cu acelaşi titlu, în pregătire la Editura Cartea românească
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
