Era titlul unui poem din placheta de debut a lui Dan Sociu (Borcane bine legate, bani pentru inca o saptamana, Junimea, 2002), editata in conditii precare si intruvabila in librarii. Ca si cum s-ar fi urmarit un paralelism intre formula tanarului autor - minimalism si mizerabilism soft, apatie discursiva si anodin cotidian, versuri cu muzica sparta, o imagistica fara relief - si conditiile de stricta editare a poeziei lui.
Un al doilea volum, publicat in 2004, prelua si aseza pe coperta fericita sintagma, recuperand sumarul celui dintai si suplimentandu-l cu un numar de texte. Parte din vina lui, parte din cea a unor editori inimosi, dar fara notiuni elementare de marketing si promovare, Dan Sociu a pierdut startul in competitia "milenarista". Alti componenti ai generatiei 2000
i-au luat-o inainte, impunand, alaturi de semnaturile proprii, cateva poetici distincte.
Pana la explozia recentelor Cantece eXcesive (Cartea Romaneasca, 2005): un volum adevarat, la propriu si la figurat, in care autorul se prezinta pe deplin decantat, fidel inca modului postmodernist de a intelege poezia, dar gasind acel punct de fuga dintr-o maniera in-curs-de-constituire. Daca punctul forte al lui Dan Sociu il reprezinta, in continuare, prestidigitatia lirica, modificarile neasteptate de perspectiva si desprinderea, reluata cu incetinitorul, a glontului de teava pustii, ceea ce aduce nou ultimul volum este o mai buna considerare si modulare a limbajului poetic. Cuvintele, stranse altadata in pagina si lasate, asa zicand, in paragina, fara actualizarea posibilitatilor combinatorii si a latentelor expresive, sunt tratate acum la o mai inalta temperatura existential-artistica si aduse, de multe ori, la incandescenta figurativa.
Love quarantine si, partial, Drumul spre casa aproximeaza o ipostaza casnica a turbulentului personaj, disputat intre dispretul fata de realitatea inconjuratoare, societatea cu regulile ei, si necesitatea de a intra, ca bun familist, in randul lumii. Bagat in carantina de propriile sentimente de proaspat insuratel si tatic, protagonistul respecta cu lehamite desfasuratorul cotidian si contractul social, compensandu-si compromisurile cetatenesti printr-o a doua viata: interioara si libera.
In schimb, versurile din a treia sectiune a volumului, Cu gura uscata de ura, deschid in corpusul preponderent biografic al cartii o paranteza naturalista, halucinanta, straina in comparatie cu experientele directe topite in pasta celorlalte pagini, dar apropiata si luata "in posesie" ca o gura de canal in care piciorul ti-a alunecat.
Nota diferentiala a poeziei, in intregul ei, este data de translarea ori suprapunerea imprevizibila a unor registre, de trapele deschise brusc in scena bine luminata. Un joc de perspective si de volume inselatoare, un derapaj bine controlat al vehiculului liric, inspre obtinerea unor raporturi si semnificatii noi. Cel mai adesea, insolitarea are sfichiul ironiei ori taietura dreapta a dramei. Poate cea mai puternica secventa a cartii este aceea titulara, in care dragostea violenta si disperata pentru o tanara, frumoasa, enigmatica si inaccesibila poeta (Ruxandra, cu x, semnul interdictiei) face sa explodeze un intreg depozit de munitii. Un singur exemplu: "Eu vin din Bukowski,/ tu vii din Turgheniev,/ si nu avem nici o sansa,/ nici o sansa sa ne-intalnim.// Cand nu esti langa mine,/ si nu esti niciodata,/ inima mea e campul gol, presarat cu gunoaie// al primei dimineti/ dupa Woodstock."
Prin Cantece eXcesive, Dan Sociu devine o figura de prim-plan a poeziei noastre tinere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
