Intr-un moment in care dezbaterea despre dosarele fostilor informatori ai Securitatii in societatea romaneasca s-a intensificat, un volum care sa descrie si sa analizeze mecanismele informarii si ale dosarelor este mai necesar ca oricand.
Dupa Noi si Securitatea, lansat la Targul de Carte Bookfest 2006, tinerii cercetatori de la CNSAS Carmen Chivu si Mihai Albu au pregatit un al doilea volum despre Securitate - Fragmente de realitate dintr-o Romanie comunista (in curs de aparitie la Editura Paralela 45, colectia Odiseu - intr-o serie coordonata de istoricul Stejarel Olaru).
Aceste studii de caz, prin diversitatea problemelor abordate, incearca sa arate o mica parte din ceea ce se poate descoperi in arhiva fostei Securitati. Volumul debuteaza cu chestiuni tehnice - motivele pentru care se deschidea si se inchidea un dosar de Securitate -, continua cu esenta muncii acestui imens aparat al Securitatii - exemple de urmarire informativa a anumitor persoane sau categorii socioprofesionale - si se incheie cu o incercare de descretire a fruntilor, concretizata in cateva pagini in care autorii au cules fragmente ce starnesc zambete, chiar daca uneori aceste "glume" se afla la granita cu umorul negru.
Prin inserarea, la finele volumului, a unei liste de abrevieri si a unui dictionar de termeni, cat si a studiilor de caz al caror obiect este angajamentul si contactarea, autorii au dorit sa ofere publicului posibilitatea de a se familiariza cu notiuni intalnite tot mai des, in ultima vreme, in mass-media si de a intelege pe deplin mecanismele de functionare a Securitatii.
Din capitolul Starea de spirit din penitenciare in 1948
Fara doar si poate, in dosare exista multe documente - rapoarte, adrese, informari, note de analiza - care ar putea ilustra situatia din penitenciare, dar mult mai sugestiva ni s-a parut scrisoarea pe care o redam mai jos. Ea este cu atat mai valoroasa cu cat nu e semnata, fiind scrisa cu increderea ca va ajunge la destinatie (ceea ce nu s-a intamplat) de catre un om care pare ca si-a pierdut puterea de a se ruga si implora preotii: "Rugati-va pentru noi!".
Inalt Prea Sfintia Ta,
Va scriu din temnita in care sunt plimbat de un an de zile fara judecata. Nu ma plang pentru mine, dovada ca nici nu va arat cine sunt spre a nu face rau unui gardian care mi-a dat hartia si tocul si crestinului care parasind aceasta inchisoare l-am rugat sa o puna la posta cu timbre. De va ajunge in mana D-voastra, va rog numai sa faceti o ruga pentru miile ce stau inchisi de stapanirea aceasta pe mana careia a incaput tara, fara vina sau pentru calcare de legi samavolnice si necrestinesti. Alaturi de mine este unul condamnat la 3 luni inchisoare pentru ca a dus din provincie la fratele sau din Bucuresti 8 kg de carne data de o ruda saraca pentru a alina mizeria altuia si mai sarac. Aud ca totusi in restaurantele statului se serveste acum orice lucru oprit fara nici un control sau limitare. Dincolo este unul bolnavit de foame care de 4 luni e inchis si nu stie de ce. Suntem 80 intr-o odaie in care nu ai putea decat cu rautate baga 15 persoane. Cei care au intrat cu cateva mii de lei in buzunar sunt jefuiti de gardieni in complicitate cu vechii puscariasi talhari: 1.000 lei si dormi in patul de scandura (doi insi, latimea patului 70 cm), 400 lei o bucata de paine. Asta daca in urma catorva izbituri nu le-a dat toti banii sa se puna bine cu zbirii. E iadul pe pamant.
Cred ca ar fi bine sa porunciti preotilor sa lupte pentru imblanzirea moravurilor cel putin intre fiii bisericii noastre, napasta si asuprirea strainului fiind poate pedeapsa Celui de Sus.
Sa nu le fie teama fetelor bisericesti ca vor fi dati afara din slujbe asa cum au fost scosi mii de slujbasi romani dintre cei mai buni. A venit timpul misionariatului strabun, cu crucea in suflet si-i mana la lupta impotriva puterilor raului. Nimeni nu se putea ridica fatis impotriva cuvantului Domnului pentru care altii au suferit dintii fiarelor luand cununa muceniciei. Sa patrunda lumina in bezna temnitelor. Candela credintei e facuta pentru intuneric nu pentru lumina zilei. Cunosc intelepciunea si greutatea cuvantului D-voastra dar poate nu stiti ce unghere ale mortii si ticalosiei are astazi tara noastra. In fiecare dimineata mortii din temnita sunt zvarliti ca niste starvuri de fiara intr-o curte interioara unde lovitura de ciomag in cap incearca sa le ia daca mai este un pic de viata, scanteia lui Dumnezeu, multi dintre ei crestini nevinovati sau cu vini ce legea si Domnul le iarta. Rugati-va pentru noi!
Vacaresti, ianuarie 1948
O parte dintre detinuti, pentru a "indulci" sederea in penitenciar, profitau de ocazia organizarii unui spectacol relativ public pentru a-si exprima punctul de vedere, pentru a se face auziti din spatele zidurilor:
"La data de 30 mai 1948, o echipa de detinuti de la Penitenciarul Aiud, din categoria criminali de razboi si legionari, a jucat in fata publicului piesa O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale. Alaturat inaintam un monolog executat de un condamnat de drept comun, in care se ironizeaza situatia detinutilor de la acel penitenciar.
Aceasta serbare a fost organizata in cadrul penitenciarului, fiind invitate si persoane din Aiud.
Intrucat aceste intalniri cu publicul nu credem ca sunt potrivite, propunem a se interveni locului in drept pentru ca pe viitor sa nu mai aiba loc astfel de serbari.
Aiud - Hollywood
Daca facem abstractie de unele inconveniente inerente
Intr-un mare concern,
Cum ar fi, de pilda, un penitenciar modern,
Daca trecem peste unele restrictii,
Si interdictii
Evident plictisitoare,
Dar uzuale, de cand lumea in orice inchisoare /.../
Atunci constatam, spre marea noastra mirare,
O asemanare
Izbitoare
Intre pensionarii celularului de la Aiud
Si vedetele de la Hollywood
Cum si desigur! Mai intai un fapt
Si anume, ca nu ori care cetatean este apt
Sa patrunda macar temporar
In acest studio-celular
Pentru asta se cere anumita pregatire
Dispozitii
Sa fi ocupat in societate pozitii
Sa fi avut rude la Ierusalim sau la Bucuresti
Sa ai brevet de criminal de razboi,
Sa fi purtat in zile de sarbatoare
Vesminte de o anumita culoare
Sa fi fost mare maestru cutitar
Sa ai stofa solida de reactionar
Sa fi facut furori
In lumea de saboteuri
Cu un cuvant, ca sa fii acceptat la Aiud
In celular
Trebuie sa fii un star.
Din capitolul Mediul cultural
Conditia scriitorului inainte de 1989. Ion Caraion
Despre persoana controversata a lui Ion Caraion s-a mai scris, chiar inainte ca dosarele SIE 50, I 2761 si R 590 sa intre in custodia Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
De mentionat ca in 1950 a fost condamnat la 5 ani inchisoare pentru instigare, iar in 1959 la 25 ani de munca silnica pentru uneltire contra ordinii sociale, intrucat a scris si difuzat in tara si in exterior poezii si alte materiale cu continut ostil. A fost gratiat in anul 1964 si reabilitat in anul 1969.
Pe fondul acestei situatii, la sfarsitul celei de-a doua perioade de detentie, a fost recrutat ca agent al Securitatii, cu cateva zile inainte de a fi pus in libertate. Modul in care a decurs acceptarea colaborarii este redat intr-un Raport intocmit in Penitenciarul Aiud la data de 09.04.1964:
"In procesul recrutarii, dupa ce candidatul si-a expus autobiografia si a vorbit pe larg despre activitatea si pozitia sa dusmanoasa regimului democrat-popular, a fost intrebat despre pozitia sa actuala fata de actele comise, cu care ocazie candidatul a aratat ca dintr-o gresita intelegere a noii orientari in literatura, el a ajuns in conflict cu legile statului si a ajuns pe pozitie de adversitate fata de regim.
/.../ In detentie, acum isi da seama de actele sale, le regreta si vrea sa faca orice, numai pentru a dovedi ca doreste sa-si repare greseala de orientare si sa se reabiliteze pentru faptele sale dusmanoase.
/.../ Constatand ca are o pozitie buna si apreciind utilitatea sa in munca informativa, i s-a propus ca in viitor sa ne semnaleze in mod organizat aspectele pe care le va cunoaste din mijlocul celor cu care va veni in contact, aceasta fiind singura posibilitate prin care el va putea dovedi ca nu mai are nimic comun cu elementele contrarevolutionare si nu mai este de acord cu activitatea acestora.
Candidatul a fost de acord cu propunerea facuta, fapt pentru care am trecut la redactarea angajamentului de colaborare cu organele noastre, a autobiografiei si a listei de legaturi, dupa care i s-a facut primul instructaj /.../".
Recompensele pe care le oferea Securitatea in schimbul colaborarii puteau fi de ordin material sau de alta natura. In cazul scriitorilor, un avantaj de care se puteau bucura era publicarea cartilor, obtinerea unor locuinte sau vize turistice. Este si cazul lui Caraion, ilustrat intr-o Nota-raport din 19.05.1976:
"Informatorul ARTUR (Ion Caraion - n.n.) a solicitat aprobarea plecarii temporare - 90 zile - in Franta, Belgia, RFG si Italia, fiind invitat de mai multe persoane /.../.
Ne propunem avizarea favorabila a calatoriei informatorului in strainatate, insotit de sotie, dar nu si de fiica lor. /.../
In situatia aprobarii deplasarii in strainatate a lui ARTUR, ne propunem instruirea sa, de a retine: actiuni prin care se urmareste influentarea negativa a climatului politic in randul intelectualilor romani, ori determinarea aparitiei unor fenomene negative in viata literar-artistica din tara noastra (din partea unor cercuri sau persoane reactionare, in ce consta activitatea acestora, precum si legaturile din tara etc.)."
Se observa ca, desi era un colaborator apreciat al Securitatii, trebuia sa lase un "gaj" in tara - fiica sa, garantia reintoarcerii.
Perioada de colaborare a lui Caraion a durat pana in 1981, cand a refuzat intoarcerea in tara. A fost o colaborare fructuoasa, de ambele parti. Se stia in cercul scriitorilor de anumite privilegii de care se bucura Caraion, dupa cum si informatiile date de el au fost speculate de Securitate, avand consecinte grave.
"/.../ Pe data de 5 august a.c., impreuna cu sotia si fiica sa, au plecat pentru circa 45 zile, avand viza de trei luni in Franta.
Aflat in strainatate a refuzat intoarcerea in tara, stabilindu-se in Elvetia.
Fata de cele de mai sus propunem excluderea din reteaua informativa a lui Diaconescu Stelian si clasarea materialelor la CID."
Dupa plecarea din tara, Securitatea a mobilizat forte importante pentru anihilarea posibilelor actiuni ale lui Caraion in strainatate. Importanta care i-a fost acordata reiese din complexitatea notei de masuri din 05.12.1981. In sprijinul acestei idei stau si semnaturile celor care aproba aceste masuri:
"In ziua de 23.11.a.c., postul de radio Europa Libera a comunicat ca scriitorul Ion Caraion, aflat intr-o calatorie turistica in strainatate, impreuna cu sotia si fiica, a cerut azil politic in Elvetia.
La 30.11. a.c., acelasi post de radio a anuntat ca acesta si-a motivat cererea prin faptul ca ar fi fost condamnat pentru publicarea in tara a unor articole in care facea o identitate intre fascism si comunism.
Intrucat in ultimele zile Ion Caraion s-a angrenat in actiuni ostile la adresa tarii noastre, acordand interviuri atat unor persoane din cadrul emigratiei reactionare cat si postului de radio Europa Libera, in lucrarea acestui caz vor fi avute urmatoarele obiective principale:
Determinarea acestuia de a intrerupe activitatea ostila /.../
Daca primul obiectiv nu se va putea realiza se va trece la compromiterea acestuia, pe baza legaturilor pe care Ion Caraion le-a avut cu organele de securitate si altele cu caracter compromitator ce se detin.
In vederea realizarii acestor obiective se vor intreprinde masuri concrete:
Se va redacta o scrisoare prin care, in mod voalat, va fi atentionat sa intrerupa actiunile ostile tarii, intrucat in caz contrar familia sa, si indeosebi legaturile sale din strainatate pentru care lucreaza in prezent, vor afla despre adevaratele servicii aduse securitatii romane, despre arestarile care s-au produs pe baza informatiilor sale.
- Scrisoarea va fi conceputa ca fiind din partea unei relatii intime, de sex feminin, semnata cu un nume foarte apropiat de conspirativul pe care l-a avut: ARTURA.
- Textul respectiv, dactilografiat pe hartie de productie elvetiana, va fi pus in circuit din strainatate, pe adresa casutei postale pe care Ion Caraion o foloseste in corespondenta cu ....., domiciliata in Bucuresti. /.../
De asemenea, sursele P. si M., care se afla in bune relatii cu Ion Caraion, vor fi instruite si dirijate sa raspunda la scrisorile primite din partea acestuia, adresandu-i indemnul sa renunte la actiunile ostile in care s-a lasat angrenat. /.../
6. Asigurarea controlului informativ asupra activitatii rudelor si legaturilor apropiate ale lui Ion Caraion, urmarind prevenirea angrenarii lor in actiuni potrivnice statului nostru. /.../
7. Se va actiona in mediul emigratiei romane si autohtone din Elvetia, Franta si alte state occidentale pe linia unei eventuale angajari a lui Ion Caraion in activitatea de diversiune politica a Europei Libere si scoaterii sale de sub influenta elementelor si organizarilor reactionare din strainatate. /.../
Intr-o anumita etapa, respectiv in situatia ca Ion Caraion nu e receptiv la masurile de securitate intreprinse si continua sa se angreneze in actiuni ostile tarii noastre, se vor intreprinde masuri concrete de securitate pentru compromiterea acestuia pe baza legaturilor pe care le-a avut cu organele noastre si a altor materiale compromitatoare pe care le detinem privind pe cel in cauza.
Se va proceda dupa cum urmeaza:
Va fi contactat scriitorul G.Z. care a afirmat fata de o persoana ca ar detine anumite poezii legionare apartinand lui Ion Caraion, pentru a stabili ce materiale anume poseda, urmarind in functie de necesitati exploatarea lor, pe plan extern (sotia lui Ion Caraion este evreica /.../).
Prin posibilitatile U.M. 0610 vor fi pregatite si publicate in Saptamana, Flacara, Romania libera etc. articole din care sa rezulte adevaratul profil moral si politic al lui Ion Caraion.
In acest scop vor fi valorificate idei si aprecieri din unele materiale pe care cel in cauza le-a furnizat organelor noastre de securitate, inclusiv despre Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. /.../
Prin posibilitatile de care U.M. 0544 dispune in strainatate vor fi intreprinse masuri de compromitere a lui Ion Caraion atat fata de organele de contrainformatii elvetiene, cat si fata de emigratia romana, in care scop vor fi folosite date si informatii pe care acesta le-a furnizat organelor de securitate, inclusiv despre unele elemente stabilite in exterior.
Paralel vor fi intreprinse masuri de intimidare si descurajare a acestuia.
Adjunct al ministrului
General locotenent Plesita Nicolae
Secretar de stat
General locotenent Vlad Iulian".
Scrisoarea a fost redactata fara intarziere, intr-o nota familiara si expediata, conform indicatiilor:
Ce sa-i faci, dragul meu, toate astea par legitime, framantarile, amaraciunile si bucuriile sunt ale noastre. Intocmai cum spunea versul...
Pierdut in cel desert silhui,
Nestingherita mi-i suflarea
Coliba-n stepa nimanui
Cunoaste-a pacii desfatare...
Cand imi amintesc de tine, intotdeauna mi se umple inima de remuscare - tot mi se pare ca te-am pretuit si iubit mult prea mult.
In ziua aceea sedeam in camera mea de odihna. Afara plouase si o seara de toamna oarecum blanda, luminata, care lumina pamantul curtii, privea aspru pe fereastra... Am auzit de tine.
Si aducand vorba de tine, cu mine insumi, n-am putut indura niste ganduri. Nu-i vorba despre nu stiu ce comori pierdute, e vorba despre tine, dragul meu, ma trec fiorii cand ma gandesc ca Ioana se va pomeni fata in fata cu adevarul. Dar prietenii tai de pretutindeni?
Nu-mi vine sa cred ca esti in stare de atata cruzime!
Eu, dragul meu, acum am aflat ca I., cel de pe Mures s-a internat pentru mai mult timp. La fel si P. Am aflat si despre dorinta lor de a nu tainui multa vreme boala de care sufera. Deja ei au contaminat si pe altii internati pentru analize.
Stau si ma gandesc ca vrei sa uiti tot ceea ce vrei sa uiti, tot ceea ce a fost frumos, dar sunt lucruri care nu se pot sterge si te vor urmari mereu.
Intreab-o daca vrei si pe batrana vrajitoare. Nu nascocesc nimic, totul este real. Ce-ti face sotioara vrajitoare? Nu pot crede ca-ti va oferi liniste.
Dragul meu, ma ingrozeste existenta ta. Scrie-mi, telefoneaza-mi!
ARTURA
Pentru ca hartuiala sa fie completa, scrisoarea a fost urmata de un telefon pentru a nu-i da prilej de ezitari lui Caraion:
"Procedati la chemarea telefonica a studentului /.../ seara, mai tarziu, de la un telefon public (cu mascarea vocii) si transmiteti-i urmatoarele:
Domnule Caraion, va transmit salutari de la Artura, pe care-l cunoasteti si care vrea sa stie daca aveti ceva sa-i comunicati. Va roaga totodata sa va linistiti. Poate aveti ceva sa-i transmiteti. Mai ganditi-va, va mai sun eventual peste cateva zile".
Dupa ascultarea acestui mesaj, Ion Caraion a raspuns: "As dori ca domnul Artura sa nu imi mai transmita nimic si a inchis telefonul".
Consecintele acestor masuri sunt redate in corespondenta dintre U.M. 0544 si U.M. 0610 din 10.03.1982:
"Ca urmare a declaratiilor pe care le-a facut in strainatate, in randul scriitorilor din Bucuresti este etichetat ca lipsit de caracter.
Afirmatiile sale ca ar fi fost oprit sa publice in tara au trezit repulsie, cunoscandu-se ca a fost, poate, scriitorul cu cele mai multe volume publicate si cu o situatie materiala de invidiat.
Articolele publicate in revista Saptamana, respectiv jurnalul lui Ion Caraion, consideratiile acestuia la adresa Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca au creat o stare de dezgust in randul scriitorilor, Caraion fiind considerat un 'om cu doua fete', care tot in timpul vietii sale a incercat sa "se strecoare printre valuri", alaturandu-se cand dreptei cand stangii. /.../
Se apreciaza ca in prezent Ion Caraion este compromis total, atat in tara, cat si in strainatate, mai ales fata de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, a caror reactie este asteptata cu mult interes."
In toamna anului 1982, Caraion era deja izolat, compromis, facand eforturi disperate sa aiba acces la o slujba in cadrul Europei Libere:
"Din datele ce le dispunem, rezulta ca scriitorul Ion Caraion stabilit in Elvetia a incercat in repetate randuri sa devina colaborator permanent al sectiei romane a postului de radio Europa Libera.
Fata de insistentele sale, conducerea sectiei romane a postului de radio Europa Libera i-a oferit in 3 sau 4 randuri posibilitati de a conlucra la unele emisiuni, insa in prezent acesta nu mai are acces la post, data fiind pozitia adoptata in perioada de dupa ramanerea in strainatate.
In cercurile diasporei romanesti, Ion Caraion este compromis total, acesta fiind caracterizat ca un om fara nici un fel de ideal, las si dornic de parvenire. Se comenteaza ca in perioada cat a stat in Romania a 'laudat guvernul' si a slujit cu 'credinta' pe aceia care l-au ajutat sa se faca cunoscut prin intermediul scrierilor sale, iar acum vrea sa devina "martirul emigratiei romane" si adopta o pozitie deosebit de ostila fata de Romania.
Cele mai insemnate publicatii din cadrul emigratiei nu-i mai acorda sprijin pentru publicarea materialelor sale, fiind izolat. Se pare ca un rol determinant in crearea unei platforme nefavorabile ii revine si sectiei romane a postului de radio Europa Libera care a actionat prin angajatii si colaboratorii sai".
Caraion nu este un caz singular de persoana urmarita care ulterior accepta sa colaboreze cu Securitatea. Este greu sa judeci deciziile umane luate in anumite conditii, de aceea ar fi impropriu sa trasam vreo concluzie. Ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca acum avem posibilitatea sa citim si sa aflam cat mai mult din cele intamplate acum mai bine de cincizeci de ani, fiecare fiind liber sa-si formeze propria opinie.
Carmen Chivu si Mihai Albu, Fragmente de realitate dintr-o Romanie comunista, in curs de aparitie la Editura Paralela 45
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
