Cotidianul national Flux din Republica Moldova avertiza recent asupra intentiei autoritatilor din statul vecin de a introduce studierea "Istoriei Moldovei" dupa "tratatul" cu acelasi titlu al ex-parlamentarului comunist Vasile Stati (V. Stati, Istoria Moldovei, Vivar-Editor, Chisinau, 2002), tratat care a inceput deja sa fie distribuit in scoli. Autorul reia si amplifica vechile teze ale istoriografiei sovietice, carora le adauga din plin antipatia si oroarea sa fata de tot ce inseamna roman si Romania.
De altfel, Stati nu se sfieste sa recunoasca, in felul sau inimitabil, aceasta realitate: "In carca rusilor se puneau cele mai deocheate pacate, pe care nici gheavolul nu le-ar fi putut nascoci. De pilda, anii '60-'80 pe arealul propagandistic antimoldovenesc de la Milcov pana in California cu tinta antisovietica se vehiculau si se vehiculeaza - chiar de unii conducatori de stat! - minciuna gogonata cum ca Stalin (nascut in 1879) sau rusii/sovieticii impreuna cu nazistii ar fi nascocit natiunea moldoveneasca" (p. 390).
In realitate, sustine Vasile Stati, natiunea si limba moldoveneasca nu au nevoie sa fie inventate, pentru ca ele exista de facto. Dar Stati face chiar mai mult decat sa reproduca teoriile unui A.M. Lazarev de pilda, aducandu-si din plin contributia personala. El sustine ca, in urma cuceririi romane a Daciei, au luat nastere doua popoare distincte: moldovenii si romanii. In partea ocupata si administrata de Roma, dacii au fost nimiciti aproape in intregime, teritoriul fiind apoi colonizat. Aici ar fi fost asadar predominant elementul latin. La rasarit de Carpati in schimb, "stramosii moldovenilor, dacii liberi, nu au fost in lanturi romane" (p. 19), ci au continuat sa lupte impotriva imperialistilor romani si si-au pastrat modul de viata, romanizarea producandu-se totusi in urma contactelor cu populatia din Dacia traiana, mai evoluata din punctul de vedere al vietii materiale.
Din acest moment, populatia romanizata din sudul fostei Dacii a evoluat separat si in paralel cu cea de la rasarit de Carpati, primii interactionand cu slavii sudici si devenind romani, ceilalti interactionand cu slavii estici si devenind moldoveni.
Restul lucrarii este practic o poveste a luptei dintre bunul, viteazul si blandul moldovean si valahul cel ipocrit, las, tradator si hraparet, care jinduieste pana in prezent dupa teritoriul vecinului...
De remarcat ca perioada 1812-1917 este tratata cu parcimonie, fiind expediata in ceva mai mult de 20 de pagini (din cele 461 ale cartii), care privesc exclusiv situatia din teritoriul dintre Prut si Nistru.
"Amnezia" autorului arata reaua sa credinta. Vasile Stati sterge practic cu buretele un secol de viata, uitand ca Moldova a continuat sa fiinteze ca stat si dupa raptul teritorial (pardon, eliberarea Basarabiei de catre rusii pravoslavnici) din 1812 si, mai ales, trece sub tacere Unirea Principatelor din 1859. In intreaga carte, Alexandru Ioan Cuza, domnul "moldovean" al Unirii, este total ignorat. Daca numele sau apare totusi, aceasta se intampla pentru simplul fapt ca autorul nu l-a putut evita, oricat de mult si-a dorit. Exista numai doua referiri la Cuza: una la sfarsitul listei domnilor ("1859 ian 5, Alexandru Ioan Cuza ales domn al Moldovei", p. 414), iar cealalta intr-un paragraf referitor la Creanga: "Democratismul taranului moldovan, setea lui de dreptate sociala si nationala iau proportii realiste generalizatoare in povestirile Mos Ion Roata si Unirea (1880) si Mos Ion Roata si Voda Cuza (1883) - unicele creatii literare cu evidente trasaturi documentare, din care razbate durerea si umilinta moldovenilor alipiti la Valahia" (p. 255).
Veacul al XIX-lea, pe care Vasile Stati il scoate din istorie, este tocmai veacul in care ideea nationala a dat nastere proiectului politic comun ce a dus la constituirea Romaniei (chiar daca unitatea etnica a romanilor era constientizata inca de la moldoveanul Grigore Ureche, pe care Vasile Stati il citeaza numai dupa ureche, cand si cum ii convine).
In Cuvantul introductiv la Cursul de istoria nationala, rostit la 24 noiembrie 1843, in Academia Mihaileana, Mihail Kogalniceanu (alt moldovean) afirma: "Departe de a fi partinitorul unui simtiment de ura catra celelalte parti ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toata acea intindere de loc unde se vorbeste romaneste si ca istorie nationala istoria Moldaviei... a Valahiei si a fratilor din Transilvania".
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
