Când am intrat in SălileKretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă (MNAR), am fost abordatconspirativ, după ce am scos aparatul foto, de o duduie insărcinatăcu paza şi protecţia sălii: "De la ce ziar sunteţi?" Ii spun."Dom'le, spuneţi-le şefilor dumneavoastră. Tipul ii face praf petoţi corupţii ăştia." După care mă duce de mână până la Capriciulcu numărul 51 ("Se repulen", "Se dichisesc", foto 5), care purtaurmătoarea legendă goyescă: "Angajaţii care fură de la stat seajută şi se susţin unii pe alţii. Şeful lor işi intinde gâtul lungşi ii acoperă cu umbra aripilor lui monstruoase." Al naibii Goyaăsta, vizionar, nu glumă. Ca să nu mai vorbesc că ştie ca nimenialtul să ajungă la inima publicului, cultivat sau nu.
Revolta pictorului decurte
Expoziţia "Faţete aleconştiinţei. Capriciile lui Goya" (deschisă in perioada 26 martie -30 mai) şi organizată de MNAR, Ambasada Regatului Spaniei inRomânia şi Institutul Cervantes, aduce pentru prima oară laBucureşti seria integrală a faimoaselor gravuri ale lui Franciscode Goya y Lucientes. E vorba despre o serie imprimată in 1929,intr-o ediţie limitată, pentru Expoziţia Universală de la Sevilla(la "Calcografía de la Escuela Nacional de Artes Gráficas"). Inconexiune cu expoziţia au fost şi vor fi organizate şi alteevenimente. Miercuri, 28 aprilie, a avut loc la MNAR conferinţa"Goya in literatură", susţinută de Leonardo Romero Tobar, profesorla Universitatea din Zaragoza, iar pe 23 mai, de la ora 11.30, inSala Kretzulescu, va fi proiectat filmul biografic "Goya laBordeaux", in regia lui Carlos Saura.
Deşi figurează, alături deVelazquez, El Greco, Jose de Ribera sau Zurbaran, in galeria celormai importanţi pictori spanioli ai tuturor timpurilor, Goya a fost,precum Durer sau Rembrandt, un desenator şi un gravor de excepţie.După ce surzeşte in 1792, işi transformă radical arta (alcătuită,până atunci, din scene religioase, amabile compoziţii convenţionalesau portrete), creând opere cu tonuri sumbre, ce iscodesc fărămenajamente societatea sfârşitului de secol XVIII.
Marile teme abordate suntrelaţiile amoroase, satira socială şi vrăjitoria, expresii majoreale revoluţiei artistice şi estetice din perioada de crepuscul aEpocii Luminilor. Imaginile din "Caprichos", un adevărat delir alinchipuirii, saturat de monştri, cotoroanţe, păsări de noapte şianimale fantaste, sunt un fel de rebus pe suport plastic, a căruisubtilitate suscită incă numeroase intrebări şi face posibileimposibile interpretări, vezi "emoţionanta" lectură contemporanăevocată in debutul acestor rânduri.
Stampe cu subiectecapricioase, inventate şi gravate de Don Francisco deGoya
Spre a inţelege cum se cuvinesensul Capriciilor, ar fi util să incercăm plasarea lor incontextul social şi politic al vremii. Traumatizată de un războisuccesiune şi mutilată in ambiţiile ei, Spania nu mai este decât oamintire a Secolului de Aur. După un prelung declin, in veacul alXVII-lea, regiuni intinse devin pârloagă, mulţi nobili ajungaproape la fel de săraci ca oamenii din popor, cerşetorii umplustrăzile, iar locurile de muncă sunt din ce in ce mai rare. Prinplecarea evreilor şi expulzarea musulmanilor, breselele cele maiimportante sunt dezorganizate. Pradă unei inflaţii galopante,atinsă de epidemii, răvăşită de corupţia administraţiei şi derapacitate, torturată de spaimele induse de Inchiziţie, Spaniatrăieşte una dintre cele mai negre perioade ale istorieisale.
Atunci când Gaspar MelchiorJovellanos este numit ministru al Justiţiei, Goya se simte protejatşi, in 1797, incepe realizarea Capriciilor. Terminată in1799, seria, cu o uriaşă forţă evocatoare şi cu un adânc inţelesfilosofic, prezintă un necruţător rechizitoriu la adresa viciilorumane, impotriva superstiţiilor, prostiei, corupţiei, prostituţiei,minciunilor, nesimţirii celor aflaţi la putere.
Puternic influenţat de arta luiRembrandt, ale cărui gravuri le cunoaşte prin intermediulprietenului său Juan Agustin Cean Bermudez, Don Francisco reuşeştesă traducă in această operă serială, ca şi magistrul flamand,insondabila emoţie şi indignare umană. Cu o măiestrie fără egal, incompoziţii adesea axate pe direcţia unor linii curbe sau diagonale,Goya dezvăluie toate nuanţele grafice imaginabile, de la griul celmai fin, la negrul infernal. Ordonând umbrele şi luminile cu unremarcabil simţ al echilibrului intr-un ansamblu care a ajuns săfie apreciat, in egală măsură, pentru calităţile sale tehnice şisatirice, Goya a devenit, prin Capricii, un maestruincontestabil in arta gravurii. Seria, imprimată in 1799, se vaprezenta sub forma unei culegeri de 80 de piese. Pe 17 ianuarie,artistul semnează de primire pentru vânzarea a patru exemplare,destinate ducelui şi ducesei de Osuna, aristocraţi mecena, carefigurează, in epocă, printre spiritele cele mai iluminate aleSpaniei. Pe 6 februarie, Diario de Madrid anunţă apariţiacolecţiei de "stampe cu subiecte capricioase, inventate şi gravatede Don Francisco de Goya" şi precizează că "obiectul" este pus invânzare, in mod curios, intr-un magazin de parfumuri, la numărul 1,pe Calle del Desengano (Strada Deziluziei), la preţul de 320 dereali. Intr-un text complementar, artistul işi justifică operaafirmând că pictura, ca şi poezia, este un excelent "mijloc de acenzura greşelile şi viciile omeneşti". In magazinul de mirosuri(deasupra căruia, de fapt, locuieşte) sunt propuse spre vânzare 300de exemplare. Probabil că maestrul işi edita singur lucrarea şidorea să exercite, din prudenţă, un control total asupravânzărilor, ocolind circuitul obişnuit de distribuţie.
Planşele cunosc un succes uriaş,chiar de la apariţie. Vânzările curg, iar scandalul nu intârzie săapară. "La Gazeta de Madrid" ghiceşte cea dintâi, sub aparentaextravaganţă a desenelor, o subtilă dar acerbă critică morală asocietăţii spaniole. In Franţa se scriu ultimele pagini aleRevoluţiei, in timp ce, in Spania, Inchiziţia arată un interesputernic pentru stampele capricioase. Goya se simte ameninţat şiretrage lucrările de la vânzare. Ca să se simtă defintiv pus laadăpost, negociază prin intermediul lui Manuel Godoy, in schimbulunei rente pentru fiul său, achiziţionarea plăcilor de cupruoriginale, care vor ajunge in proprietatea lui Carol IV, alături decele 240 de exemplare nevândute din culegere.
In cele din urmă, plăcile vor fidonate de familia regală şi vor ajunge la Calcografia Nacional,instituţia care a tipărit cele 80 de stampe in aquatinta şiaquaforte prezente acum la Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
