In decembrie si ianuarie, cuprilejul implinirii a 130 de ani de relaţii diplomaticeitalo-române, MNAR şi Ambasada Italiei la Bucureşti deruleaza, inRotonda Salii Auditorium, expoziţia "Noduri italiene.Cravata - evoluţie, limbajşi stil". Realizata de Asociatia Colosseum dinRoma, expozitia prezintă 150 de cravate, 10 costume bărbăteşti dindiferite epoci şi o bogată documentaţie explicativă ce ilustreazăevoluţia istorica cravatei in cadrul modelor vestimentare, de laeşarfa innodată din secolul al XVII-lea până in zilele noastre, darsi evolutia stilistica a acestui accesoriu. De ce tocmai Italiaeste amfitrionul si calauza acestei excursii atat de speciale inmoda? Pentru ca, ne spun organizatorii, "cravata reprezintă aziunul dintre simbolurile inconfundabile ale stilului rafinat şiexclusivist Made in Italy". Cum s-a ajuns aici?
Pana nu demult, istoricii modeisustineau in unanimitate ca inventatorii "panzei" de purtat la gaterau (iata ca lucrurile se leaga, intr-o graitoare acoladatemporala) romanii. Mai precis, soldatii romani. Marturie staubasoreliefurile de pe Columna lui Traian (113 d.Hr.), care iiinfatiseaza pe bravii legionari purtand infasurata in jurul gatuluio esarfa numita focalium. Inainte de a avea o functie practica(aceea de a-l feri de frig pe purtator), focalium-ul era o marcadistinctiva a statutului de razboinic (chiar daca Seneca, Horatiusau Quintilian sustineau ca panza respectiva reprezenta unaccesoriu frivol, care nu conferea deloc virilitate).
Iata insa ca, in 1974, nistemuncitori chinezi care sapau in cautarea unui izvor de apapotabila, fac o descoperire uluitoare: mormantul primului imparatchinez, Qin Shihuangdi. Acesta avusese ideea sa se inconjoare, inasteptarea eternitatii, de statuile din teracota ale unui numar de7.500 de soldati. Ce este interesant, din punctul de vedere alpovestii noastre, este ca toti erau "incravatati" cu o fasieinnodata de matase, ceea ce duce si mai departe in timp origineaaccesoriului la care ne referim.
Veacuri la rand, in diversecolturi ale globului, clerici (fie ei crestini, evrei sautibetani), soldati, nobili sau oameni de rand se doteaza cunumeroase feluri de "gatlegau", fiecare cu functiile sale practicesau de semnalizare a unei apartenente (profesionale, sociale, decasta). Cravata propriu-zisa si termenul care o denumeste se nascinsa de-abia in secolul al XVII-lea, odata cu dimensiunea saestetica si cu profilul de piesa vestimentara distincta: Ludovic alXIII-lea naimise, in timpul Razboiului de 30 de Ani, un regiment demercenari croati care aveau obiceiul sa poarte in jurul gatului unsoi de fular (ceea ce limpezeste si etimologia cuvantului:"cravata" vine din "hrvat - croat"). Succesul accesoriului esteimens si imediat, iar intregul Paris il adopta cu delicii. Dinpreistoria cravatei pasim in istoria ei, de simbol absolut alelegantei masculine, agitata si plina de evolutiispectaculoase.
Cu texturi si materialediferite, cu forme si dimensiuni diverse, culori si imprimeurivariate, cu sute de feluri de nod, cravata sta la gatul intreguluisecol XIX, fie ca este de tip papillon,cache-col, sapte pliseuri,plastron sau jabou.Ea marcheazapersonalitatea celui care o poarta, este semnul gusturilor siobiceiurilor unei epoci, poate fi sinonima cu extravaganta, dar sicu traditia si sobrietatea, asa cum cravatele albe se opuneaucravatelor negre, marcand polemica dintre tanara generatie(cravatele negre) si generatia veche (cravatele albe). Mai mult,cravata neagra va fi, pana la jumatatea secolul al XIX-lea, un semnca nu esti de acord cu majoritatea momentului.
Insotite de mari panouriilustrative (vezi foto 2, 3) si texte explicative sarmante,"corvatte"-le si costumele expozitiei de la MNAR sunt nu atat unclick monden si o fulguratie de cochetarie masculina, cat un momentde reala reflexie culturala.
DANIEL NICOLESCU.Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea defilologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si,incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica,traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974.Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnatmai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul2000 pana in 2009 - editor executiv la Ziarul de duminica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
