Cateva reuniuni, conferinte, mese rotunde din ultima vreme au adus in centrul dezbaterilor spatiul public si patrimoniul arhitectonic, in vreme ce mass-media semnaleaza tot mai frecvente incalcari ale normelor de convietuire, atatea cate sunt. Fara exceptie, concluziile sunt semnale de alarma asupra riscurilor majore pe care le implica neglijarea spatiilor publice, absenta unei viziuni si a coerentei in deciziile administrative. De aceea, consideram extrem de necesar sa revenim asupra spatiilor publice – strazi, pasaje, spatii verzi, gradini, parcuri –, subiect care, intr-un fel sau altul, ne preocupa pe toti.
Spatiile publice sunt in primul rand loc de viata, de folosinta cotidiana, care trebuie sa raspunda nevoilor populatiei. Cererile sociale sunt din ce in ce mai urgente si orientate spre ameliorarea calitatii vietii.
Ceilalti actori urbani implicati: profesionistii spatiului construit, administratia publica si investitorii, au si ei deziderate si grile proprii de cuantificare a starii unui spatiu public. Pentru a le pune in acord, este necesara o Carta a Calitatii Spatiilor Publice*, caree simultan un act de angajament asumat de mai multi actori urbani si un gaj pentru elaborarea unui proiect comun, iar punerea ei in aplicare raspunde nevoii de dialog dintre cetateni, autoritatile publice si profesionistii spatiului constuit.
Carta, cu elemente specifice fiecarui oras, are rolul unui ghid al principiilor de amenajare, al modalitatilor de abordare si al valentelor identitare. Trebuie avuta in vedere si dimensiunea lor contemporana, prin luarea in considerare a nevoilor actuale ale utilizatorilor. Carta se justifica prin nevoia de recunoastere a unei culturi urbane a spatiilor publice. Elaborarea unei Carte a Calitatii Spatiilor Publice trebuie sa porneasca de la cateva postulate:
Spatiile publice ale oraselor trebuie mai intai cunoscute si intelese, calificate si nu functionalizate. Un demers de amenajare trece prin cunoasterea spatiului public ce urmeaza a fi modificat: caracteristicile tehnice, datele privind utilizatorii si utilizarea, componentele arhitectural-urbanistice, elementele istorice si de mediu, ambianta si rolul lor la nivelul orasului.
Intelegerea spatiului implica adaugarea la aceste informatii a dimensiunii psiho-sociale de percepere a spatiului, a elementelor de ancorare in cultura locala, a constrangerilor, particularitatilor, potentialitatilor.
Existenta unei viziuni globale care se refera la reteaua spatiilor publice din oras, percepute in ansamblu. Oricat ar parea de insignifiant, orice demers de amenajare se bazeaza pe o cercetare cultural-istorica, o analiza a elementelor de vocabular arhitectural-urbanistic si estetic: frumusetea, simplitatea, armonia. Adesea infrumusetarea este confundata cu decorarea, desi acestea sunt procese complementare.
Asigurarea unei colaborari eficace, responsabilitatea negociata intre sectorul public si cel privat. Spatiile publice rezulta in urma unei negocieri permanente intre sectorul public si cel privat. Este necesara implicarea autoritatilor publice, a serviciilor de autorizare a constructiilor, de urbanism, de drumuri si parcuri, politie si circulatie. Partenerii exteriori sunt promotorii, birourile de proiectare, asociatiile profesionale si ONG-urile.
Respectarea principiilor unei dezvoltari durabile. O dezvoltare trebuie sa fie concomitent eficace economic, echitabila social si acceptabila din punct de vedere ecologic. Cel de-al patrulea camp este guvernanta, chestiunea politica si administrativa.
Libertatea are limite in ceea ce priveste folosirea spatiului public. Insistenta de a depasi anumite limite stabilite prin reglementari urbanistice sau de utilizare a spatiului poate conduce la schimbarea perceptiei asupra unui spatiu public, schimbare ce se manifesta adesea in sens negativ. Constructiile ce marginesc spatiul public apartin, de cele mai multe ori, sectorului privat, dar au obtinut in prealabil acordul autoritatilor publice. Administratiei ii revine rolul de a judeca tranzitia intre spatiul public si constructiile private.
Perenitatea unor factori determinanti in conceptia spatiilor publice. Spatiile publice sunt o imagine a legaturilor sociale si a medierii interculturale, fapt pentru care in conformarea si perceperea spatiilor un rol determinant il au memoria locurilor (amprentele istoriei, traditia si cultura) si creativitatea arhitectural-urbanistica (utilizarea materialelor si tehnologiilor, ierarhizarea spatiilor si evidentierea unor parcursuri privilegiate si legaturi fluente).
Carta Spatiilor Publice ar fi un document general care ar clarifica notiunea de calitate a spatiilor publice si ar defini principiile de amenajare pentru armonizarea determinantelor teritoriului cu valorile socio-comunitare si culturale locale.
----
*) Detalii privind propunerea, analiza si studiul care ne-au condus la asemenea concluzii le veti gasi in volumul „Arhitectura si spatiile publice", de Cristina Turlea, Editura Cadmos, 2008
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
