DOSARE DECLASIFICATE/ Funcţionarii parlamentari (I)

Cei care doreau să devină uşieri, şoferi,arhivari sau bibliotecari in cadrul Parlamentului Românei, la 1900,foloseau "proptele" şi scrisori de recomandare. Cu toate astea,odată angajaţi, funcţionarii constatau că, pentru abaterilesăvârşite, şefii tăiau in carne vie.

Activitatea Parlamentului se desfăşura la unnivel optim, graţie unei administrări eficiente. Aceasta intra inatribuţiile preşedinţilor celor două camere, care puteau delega oparte din atribuţii vicepreşedinţilor, in timp ce chestorilor lerevenea activitatea de control privind modul in care s-au cheltuitfondurile. Funcţionarii erau grupaţi in patru direcţii, SecretarulGeneral fiind considerat şeful tuturor. Acesta semna ştatele deplată ale personalului, dar numai după ce se convingea de prezenţaefectivă la serviciu a fiecărui salariat. De asemenea, păstra, pepropria răspundere, registrul de pedepse şi calificativele anualeale angajaţilor. Conţinutul acestuia era secret, iar singurelepersoane care aveau acces la el erau membrii Biroului Permanent. Şicum funcţionarii trebuiau să fie supravegheaţi constant, in cazulin care Secretarului general absenta, atribuţiile acestuia eraupreluate de către directorul Direcţiei secretariatului,administrativă şi a personalului. Acesta era ajutat de către 16persoane, pentru a primi cererile de concediu ale parlamentarilor,"de a urmări cu cea mai mare atenţie"dezbaterile şipentru a le prezenta serviciului legislativ spre verificare şi,ulterior, publicare, sau de a realiza un registru anual alparlamentarilor (din acesta nu lipseau detalii privind numele,judeţul, circumscripţia, şi partidul de provenienţă), care sefolosea ca bază de apel la şedinţe.

Şi funcţionarii aveau Anuarul lor, in acestafiind trecute cazierele. In cadrul Direcţiei secretariatuluifuncţionau serviciile Arhivă, Bibliotecă şi Presă. Arhivarultrebuia să conserve toate documentele (Mesaje regale, Proiecte delegi, Moţiuni ş.a.) şi dezbaterile in dosare speciale, fiindsprijinit de un ajutor de arhivar şi de un conservator deimprimante. Dacă Secretarul general şi directorii de servicii aveauacces nelimitat la documente, pentru ceilalţi funcţionari eranecesar acordul scris al conducerii. Serviciul presei era coordonatde către un subdirector. Acesta punea la dispoziţia preseidesbaterile din şedinţele publice şi realiza o sinteză alucrărilor, transmisă ulterior şi la radio.