Spioni pentru democraţie
"Frontul secret" s-a suprapus, dar uneori l-a depăşit pe aceladin tranşee, influenţându-l, în anumite momente, în mod decisiv. Sepoate afirma că unul din motivele pentru care Aliaţii au câştigatcel de al Doilea Război mondial a fost acela că au reuşit să iasăînvingători şi în "războiul spionilor", după ce avantajul aalternat.
Aliaţii
Înţelegând, după experienţa Primului Război Mondial, că victoriaeste, în mare măsură, determinată de acţiunile informative, deinfluenţare şi sabotaj, statele din Alianţa antifascistă şi-aumobilizat forţele, potenţialul uman şi cel tehnic pentru câştigarea"războiului secret". Avantajul de care au dispus a fost acela că"soldaţii" (agenţi, spioni) care acţionau erau motivaţi, dându-şiseama că de aportul lor depinde păstrarea idealurilor democraţiei,chiar supravieţuirea statelor în faţa pericoluluitotalitarismului.
Marea Britanie
Se poate spune că, o bună perioadă a conflagraţiei, MareaBritanie a dus greul "războiului secret", realizând faptul că decâştigarea acestuia pe continent, ca şi în diferite zone alemapamondului, depindea anihilarea pericolului ca ostilităţile săajungă pe pământul propriei ţări.
Spioni SIS
Dispunând de o experienţă bogată şi de agenţi şi colaboratoricalificaţi, cele două agenţii, care acţionau în cadrul serviciuluide informaţii britanic (MI5, MI6), au acţionat prin activităţi despionaj în diferite "puncte fierbinţi" ale "hărţii războiului",uneori prin metode de mare ingeniozitate.
Este cazul, de exemplu, al diplomatului JohnLomax, supranumit "Tigrul", carea organizat transportul, pe căiocolite, deci prin alte ţări, mai ales prin Spania sau chiar SUA, adiamantelor din zona ocupată a Franţei şi a mecanismelor deprecizie din Elveţia spre Marea Britanie, necesare producerii unormecanisme pentru aviaţie.
Amy Pack Thorpe ("Cynthia") (1910-1963),soţiaambasadorului Marii Britanii la Washington, supranumită "Mata Haria celui de-al doilea Război Mondial", a reuşit, folosindu-şifarmecele, să obţină de la diplomaţi italieni codurilecomunicărilor marinei acestor ţări, ceea ce a favorizat, ulterior,debarcarea Aliaţilor în Africa de nord.
Practica agenţilor dubli a fost folosită cu succes de SIS. Unuldin cei mai importanţi a fost Duşan Popov (1912-1981).Recrutat de serviciul militar de informaţii al Germaniei (Abwehr)îşi oferă colaborarea şi serviciului de informaţii al MariiBritanii, MI5, care acceptă ca Popov să acţioneze ca agent dublu.Furnizează informaţii "fabricate" de această agenţie, darplauzibile, ceea ce îi menţine credibilitatea faţă de Abwehr. Înschimb, află de la germani informaţii strategice de mare importanţăpentru Anglia în război. Acţionând şi în SUA, Popov intră înposesia unor date despre interesul japonezilor pentru baza navalăde la Pearl Harbour, dar şeful FBI , J. Edgar Hoover, nu-şiinformează superiorii, din motive rămase necunoscute.
Agenţii şi agentele SOE
În 1940, când devenise clar pentru Marea Britanie că războiulavea să fie de lungă durată şi era necesar să fie purtat cu toatemijloacele posibile, inclusiv ce cu cele informative, de spionaj şidiversiune, premierul Winston Churchill ia iniţiativa înfiinţăriiagenţiei "Special Operations Executive" (SOE). Misiunea sa era de asprijini acţiunile de spionaj şi sabotaj în spatele liniilorinamice, constituind un nucleu al unităţilor auxiliare caretrebuiau să intre în acţiune în cazul unei invazii germane.În subordinea acestei organizaţii s-au aflat 13.000 deagenţi, iar cele aproximativ un milion de operaţiuni pe care le-asprijinit şi organizat s-au desfăşurat pe toate teatrele deoperaţiuni din Europa şi Asia.
Forest Frederick Edward Yeo-Thomas(1901-1964) este paraşutat în dese rânduri în Franţa, undeparticipă la organizarea mişcării deRezistenţă.
Omul de ştiinţă norvegianLeif Hans Larsen Tronstad(1903-1945)reuşeşte să obţină informaţii referitoare la producerearachetei V-2 de către germani la Peenemünde, ceea ce va contribuila bombardarea uzinei de aici de către aviaţia Aliaţilor.
O bună parte a agenţilor SOE au fost femei care au dovedit oingeniozitate şi spirit de abnegaţie deosebite, plătind uneori cuviaţa curajul lor. Organizatoarea secţiunii de spioane din SOE afost Vera Maria Atkins (Rosenberg) (1908-2000), născută înRomânia şi considerată "cea mai importantă agentă secretă din celde-al Doilea Război Mondial". Printre cele mai importante agenteSOE care au desfăşurat acţiuni pe continent, se numără VirginiaHall, "cea mai periculoasă dintre spioanele Aliaţilor", prinţesa deorigine indiană Noor Inayat Khan (1914-1944), Odette Sanson(1912-1995),
Krysztyna Skarbek (1908-1952), care poate fi considerată caspioana cu cea mai largă arie de acţiune, acoperind mai multe ţăridin Europa şi Africa, Violette Szabo(1921-1945), care asăvârşit numeroase acte de sabotaj împotriva armatei german,Elizabeth P. McIntosh, care a acţionat în Orient, autoareavolumului Sisterhood of Spies (Comunitateaspioanelor)
Scriitori
A Doua Conflagraţie Mondială, care a prilejuit o intensificareafără precedent a activităţilor informative din partea ambelortabere, a adus cu sine şi o implicare mai directă a unor scriitori,unii dintre ei deja de reputaţie internaţională, în desfăşurarea şiorganizarea acţiunilor de spionaj. Nou este faptul că unii dinaceşti scriitori au fost promovaţi în posturi de conducere aleserviciilor de informaţii, reuşind, în felul acesta, să intre înposesia unor informaţii pe care le vor folosi în conceperea unorromane de spionaj, gen ce va cunoaşte o afirmare deosebită înperioada postbelică.
Traiectoria de agent a lui Graham Greene (1904-1991) estedestul de... ciudată. După ce îşi oferă serviciile unuireprezentant al spionajului german, acţionează ca agent pentru SISpe diferite "teatre de război", care se regăsesc în romanele sale,pentru ca, ulterior, să îşi manifeste simpatia pentru Kim Philby,unul din cei mai importanţi agenţi pentru URSS, ca şi pentruregimul lui Fidel Castro...
Unele dintre metodele de spionaj şi diversiune pe care le-aimaginat Ian Lancaster Fleming (1908-1964) sunt la fel deingenioase ca şi acelea din romanele sale care îl au ca erouprincipal pe James Bond.
Spioni în Anglia
Serviciile de informaţii britanice au trebuit să trebuit sădesfăşoare şi o adevărată "vânătoare de spioni" pe propriul săuteritoriu. Pare ciudat, dar, în afara capturării unor agenţi pentruGermania, cum a fost Vera Chalbur (1912-?), au fostidentificaţi spioni care lucrau şi pentru... aliatul MariiBritanii, URSS: bancherul Nathaniel Rotschild (1910-1990), Arthur Wynn (1910-2001), ambii acţionând pentru recrutareaunor agenţi în mediul studenţesc.
Franţa
Cea mai mare parte a acţiunilor de spionaj şi sabotaj francezes-au desfăşurat pe propriul teritoriu, ocupat de Germania, încadrul mişcării de Rezistenţă, în confruntarea cu redutabileleagenţii ale Gestapoului şi Abwehrului.
Eroi ai Rezistenţei
Cel care a fost considerat drept un lider al Rezistenţei,Jean Moulin (1898-1943),a trebuit să desfăşoare şi o serie deactivităţi informative, culegerea de date despre armata germană, şide sabotaj. După paraşutarea sa în Franţa, ia legătura şicoordonează o serie de grupuri care au desfăşurat asemenea acţiuni,("Combat", "Francs-tireurs", "Armée secrète"). Este capturat înurma trădării unei agente infiltrate şi moare încaptivitate.
Celebra dansatoare, actriţă şi cântăreaţă Josephine Baker(1906-1975), după ce primeşte cetăţenia franceză, în 1939, şi-aoferit colaborarea Serviciului francez de contrainformaţii, avândsarcina de a strânge date în timpul turneelor întreprinse înGermania, Franţa ocupată şi în alte ţări. O mare importanţă auavut informaţiile despre fortificaţiile construite de guvernul dela Vichy, în perspectiva debarcării Aliaţilor în Europa. Ca orecunoaştere a meritelor sale, Bakereste distinsă cu diferiteordine şi medalii.
Trădătorii
La polul opus s-au situat două agente care au adus mariprejudicii Rezistenţei, contribuind direct la capturarea unorcombatanţi ai acesteia. Infiltrată de Gestapo în conducereamişcării de Rezistenţă, Lydie Bastien (1922-1993), îltrădează pe Jean Moulin. După Eliberare,Bastien se implică îndiferite afaceri veroase, fiind denumită "diabolica". A muritotrăvită, probabil, de către unul dintre complicii săi.
După ce este capturată de Gestapo, Mathilde Carre(1908-1970), numită şi "Pisica", acceptă să devină agentă dublă.Informaţiile furnizate germanilor au dus la distrugerea unor reţeleale Rezistenţei.
Agenţi pentru URSS
Deşi Franţa făcea parte din aceeaşi tabără cu URSS, spionajulsovietic a recrutat o serie de agenţi, între care omul politicPierre Cot (1895-1977), demascat după război, şi pe însuşiconducătorul Partidului comunist francez, Jacques Duclos(1896-1975), care informează URSS despre potenţialul militar alFranţei. După război este demascat şi arestat temporar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
