A scrie o biserica insemna odinioara sa povatuiesti, pe tacute, pe cei care nu stiau citi dar puteau cunoaste. Demolatorii anilor '80 au sacrificat epoci intregi dintr-o astfel de "lectura" pentru a-si face mai lizibila incultura.
L-am gasit pe specialistul Dan Mohanu la Mogosoaia, privind hambarul cu "moastele" de piatra ale Manastirii Vacaresti repausate langa busturile cazute in dizgratie ale lui Lenin si Petru Groza. (Claudia Tita)
In 1977, tanara noastra echipa de restauratori, recunoscuta ca atare in urma colocviului international de la Suceava si pregatita sa intervenina acolo unde patrimoniul romanesc era in suferinta, s-a trezit "exilata" la I.S.E.DECORATIVA - intreprindere de stat ce detinea secretele tuturor imaginilor de propaganda, pe care tot poporul le vedea cu ocazia istoricelor defilari.
Aici se fabricau, de pilda, cu pulverizatorul, portretele liderilor de partid si de stat. Mi-am pus rapid problema desprinderii, gandindu-ma la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" si la profesorul Vasile Dragut, care era rectorul Institutului la acea vreme.
Data fiind faimoasa teorie a imbinarii invatamantului cu practica, Dragut a putut exploata intr-un mod inteligent situatia, creand in interior un atelier de integrare ; aici a avut grija sa aduca pe cativa dintre noi, nu foarte multi. Unii dintre colegii mei au emigrat curand dupa desfiintarea Directiei Monumentelor.
Neputand duce o politica de ansamblu in domeniul restaurarii, nu ne-a fost dat sa ajungem decat pe doua dintre santiere - dar de prima mana -, anume la Curtea de Arges si la Voronet.
Pentru Curtea de Arges ar merita sa scriu toata istoria acestui santier devenit, in ceea ce ma priveste, o drama: neocrotit, boicotat, denigrat, pana astazi zacand in asteptarea oamenilor de bine care vor sa gaseasca, practic vorbind, o solutie eficienta. Pentru noi, posibilitatea de a ne ocupa de ansamblul Curtea Domneasca-Arges a aparut in clipa in care activitatea de restaurare la nivel national incetase.
Ministerul Culturii si al Educatiei socialiste voia sa arate lumii ca se vorbeste nejustificat de aspru despre gesturile lui Ceausescu, in vreme ce la noi se lucreaza, pasa-mi-te, si se da atentie monumentelor celor mai importante.
In opinia lor, monumentele nu se demolau, se translau. Vezi Biserica Manastirii Mihai Voda, acolo unde s-a salvat o biserica, dar s-a pierdut intreaga incinta.
Pe acest fundal, a aparut la noi, in 1981, o miscare (culmea!) internationala, numita Congresul International de Istorie. Congresul aducea, evident, cu sine occidentali; itinerariul trebuia stabilit atent, pentru a li se putea arata ceva si nu orice.
Invitatilor trebuia sa li se arate INCEPUTURILE si inceputurile noastre nu puteau arata oricum! ai-atunci am fost invitati la Curtea de Arges sa facem o "toaletare" (expresia le apartine) a Bisericii Domnesti. Ce insemna asta?
Trebuia sa indepartam panzele de paianjen, sa ancoram acolo unde pictura era desprinsa, sa schimbam pietrele de mormant care erau "roase" (in acceptia partidului nu puteai arata ceva decrepit oaspetilor), inlocuite vechile geamuri care acopereau faimoasa inscriptie a lui Basarab s.a.m.d.
La acea vreme, biserica era in parte proptita de doua corpuri mari de schela, in urma cutremurului din '77. Cheia de vest si cea de nord se dislocasera amenintator.
Neputandu-se gasi alta solutie, s-au ridicat cele doua corpuri mari de schela, care nu puteau fi inlaturate pentru vizita istorica din 1981, de aceea restul macar trebuia sa arate civilizat.
Am sters paianjenii, am tivit cu mortar de var suportul acolo unde se vedeau desprinderi. Ceva mai mult au facut cei care doreau sa amenajeze interiorul.
Acestia au scos pietrele de mormant din timpul lui Draghiceanu - lucru care se pune insa in carca restauratorilor de astazi, adica a noastra. Pietrele de mormant, asa roase cum erau, aratau infinit mai bine decat cele noi din piatra de Albesti, cioplite atat de urat incat par turnate din ciment.
Erau insa flagrant noi! Asa a debutat santierul de la Arges. Ulterior, consolidarea monumentului, care a inceput salutar sub episcopul Calinic, a fost abandonata in 1989 si reluata abia in urma cu cativa ani.
Noi am fost supusi unei denigrari aberante (un astfel de "serviciu" ni se face frecvent si azi prin discursul plurilingv al muzeografei locale, de care nici un vizitator nu e scutit), punandu-ni-se in seama lucruri de care, va asigur, nu suntem raspunzatori.
In 1985 s-au demolat Vacarestii. Primul lucru pe care l-am facut, dupa intoarcerea mea de la un stagiu de pregatire in Italia, a fost acela de a extrage fragmente de pictura murala din incinta care agoniza.
Demolarea era dublata de o vigilenta privire a propagandei comuniste care dorea ca lucrurile sa nu transpire, sa se dea mai degraba sensul unei desfaceri, a unei descompuneri in bucati.
Monumentul era intr-adevar izbit de cutremur, dar nu era irecuperabil. Cand a inceput demolarea bisericii, primul argument a fost ca aceasta ar fi atat de avariata incat nu s-ar mai putea salva.
Pentru scoala noastra, a aparut ca sarcina de partid sa se implice in extragerea picturilor murale, extragerea urmand sa creeze paravanul pentru o demolare barbara.
S-a salvat (chipurile!) pietraria, cea pe care o vedem azi zacand intr-un hambar la Mogosoaia, acolo unde se odihnesc, cu fata la soare, Lenin si Petru Groza. Cu picturile murale au intampinat o mare rezistenta; intai, pentru ca Dragut se opunea vehement demolarii si asta pentru ca intuise cum ca extragerea ar fi fost primul pas spre demolare.
Acceptand sa facem extragerea, noi semnam de fapt actul de descompunere a monumentului. Profesorul nostru nu a vrut sa devenim noi instrumentele unei crime. Extragerea s-a facut pana la urma, si in mare graba.
Am reusit sa ne instalam cu greu printre stalactitele bisericii in care cadea prima zapada a lui noiembrie 1985, boltile ei fiind desfacute. A aparut atunci Tamara Dobrin, intr-o scurta vizita, si ne-a recomandat sa mai facem ce se putea face.
ai asta in conditii de iarna, vazand cum adezivul de extragere pus pe peretele rece ca gheata ducea la gelificare imediata, realizand mai degraba o smulgere necontrolata a peliculei din zid. Asa a disparut poate cea mai frumoasa manastire valaha tarzie.
Fusese ambitia lui Mavrocordat de a-l intrece aici pe Brancoveanu, adaugandu-i monumentului sau un fel de grandoare pe care noi am vazut-o cum se stinge.
N-am sa uit niciodata focul de lemne aprins in mijlocul bisericii, pentru a ne putea incalzi cleiul de extragere, in timp ce, de sus, cadeau fulgii de zapada care bandajau parca un trup ciuruit.
Tot astfel am trait si demolarea Bisericii Ienei, care fusese consolidata de Horia Teodoru si care, va garantez, nu avea nici o fisura! Pretextul pentru demolarea ei era degradarea pricinuita de cutremur.
Fisura au provocat-o cei de pe santier; o barna a blocului "Dunarea" a fost pravalita peste una dintre absidele bisericii. Dezastrul s-a consumat rapid: noaptea au tras cu tancurile de partea dinspre Arhitectura, pentru a nu fi vazuti de cei care locuiau in Intercontinental.
In noaptea urmatoare s-a desavarsit crima. Colega mea Constanta Costea care lucra la Oficiul pentru Patrimoniu, incerca in fel si chip sa gaseasca un adapost pentru acele fragmente. Ele se afla si acum la noi in custodie, fara termen, desi sunt ale Muzeului de Arta, acesta neridicandu-le niciodata de aici.
Odata incheiata sinistra reprezentatie a demolarii, fragmentele de la Vacaresti au navigat care pe unde (si nu e numai cazul lor!): cateva dintre ele au ajuns la Casa Scanteii, au mers in Calea Victoriei nr.2, acolo unde se afla actualmente acoala Romano-Americana (si unde noi speram ca vom obtine ulterior un spatiu pentru facultatea noastra de restaurare).
Apoi au ajuns la Muzeul ?aranului Roman, de aici au fost aduse in parte la noi; duse in cele din urma intr-un hangar la Casa Cesianu unde unele dintre ele se mai afla si azi.
Ceea ce a fost restaurat se gaseste in catacombele Universitatii de Arta pentru ca nu s-a creat nici pana acum un spatiu adecvat expunerii lor. ai astfel memorialul frescelor de la Vacaresti continua...
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
