Povestea este integral autentica. Castigand Steaua Cupa Campionilor Europeni, urma sa joace Supercupa. Cu Dinamo Kiev. La Monte Carlo. Pentru care eveniment s-au organizat deplasari prin ONT si BTT. Nu multi, sa nu se goleasca tara, dar sa avem si noi, orisicat, o galerie.
In acele vremuri, ii tineam locul secretarei UTC a institutiei, care tocmai nascuse. Secretara, nu institutia. Intr-o buna zi, ma cheama la telefon secretara directorului. De ce acolo? Pentru ca eram cautat oficial, de o tipa de la Sectorul UTC, care ma cunostea in calitatea mea de loctiitor (adica, apud Tudor Vasiliu, cel care tine titularul pe loc).
Redau integral dialogul: "- Sunteti membru de Partid? - Da. - Sunteti casatorit? - Da. - Aveti copii? - Da. - Vreti sa plecati la Monte Carlo?" Dupa ce am recuperat receptorul de pe jos, am urlat in el:
"- Da!! - Bine, prin noi e mult mai ieftin decat prin ONT, vreo doua mii de lei, dar trebuie sa va miscati repede, sa veniti cu banii pana maine, facem actele aici". Cheta! - mi-a fulgerat prin cap. Doua mii insemnau doua treimi din salariu, dar faceam rost, ce naiba! Al doilea gand a fost: Nici nu ma duc la meci, bantui prin Monte Carlo!! Rostisem deja formulele de incheiere si mana incepuse sa aseze receptorul in furca telefonului cand tipa si-a amintit ceva: "- Nu aveti studii superioare, nu-i asa? - Ba da! - A!, imi pare rau, a cazut..." Am dat in balbaiala: "- Ce-ce-ci-ci-ne a cazut!? - Avem indicatii clare: numai cu studii elementare, cel mult medii." Fie tara nu voia sa-si piarda intelectualii, fie credea ca muncitorii erau mai putin dornici s-o taie. M-am intors in birou daramat si am povestit totul colegilor.
A doua zi, sunt chemat din nou la telefon in secratariat. De data asta, un tip: "- Ati vorbit ieri cu o colega de-a mea... S-au schimbat indicatiile, se poate si cu studii superioare, dar trebuie sa veniti cu banii in doua ore!" I-am strans in zece minute! A dat fiecare cat a putut, 50, 100... Nicole mi-a zis, cu lacrimi in gat: "- Stiu ca nu-i mai vad inapoi, dar ma bucur ca scapi macar tu!" Atunci s-a deschis usa si a intrat domnul Calotescu: "- Ce faci, Caline? - Plec! - Unde? - La Monte Carlo! - Ce, ma, nu te-ai prins ca eram io la telefon!?" Evident, se aflase in tot centrul de calcul intamplarea din ajun si Calotescu se gandise la o poanta. Draguta, nu?
Asa am plecat eu la Monte Carlo, sub comunisti, de doua ori in doua zile. In seara celei de-a doua
m-am imbatat manga.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
