Probabil ca ati auzit despre Sindromul Tourette. Il avea un simpatic personaj din "Ally McBeal", iubita – la un moment dat – a lui "Biscuit". Este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta prin reactii necontrolate. Bolnavul se trezeste, pe nepusa masa, clipind, ridicand un umar, smucindu-se, contorsionandu-se sau scotand diverse si imprevizibile exclamatii.
Extrem de neplacut, nu-i asa? Vreau sa spun pentru orice om care ar suferi de asa ceva.
Dar daca esti pianist – si inca unul sclipitor?
Nick van Bloss s-a nascut la Londra, in 1967. A studiat la Royal College of Music, desi inca de la sapte ani manifesta severe ticuri vocale si mecanice, care in timp s-au accentuat. Scoala a devenit un cosmar inca din timpul liceului. Stiti ce cruzi sunt copiii… De parca n-ar fi fost de ajuns, fratele sau, dependent de heroina, s-a sinucis cand Nick avea 15 ani!
A intrat in Colegiul Regal de Muzica in chiar anul mortii fratelui. Mai intai ca junior, peste doi ani in program normal. A fost elevul lui Yonty Solomon si a castigat numeroase premii.
Abia la 21 de ani i s-a pus diagnosticul corect al Sindromului Tourette. Pana atunci, medicii ridicasera din umeri, sustinand ca e un copil care, prin ticurile sale, cerseste mai multa atentie din partea parintilor. Nu e de mirare ca Nick a ramas cu o proasta impresie despre doctori…
Ducandu-si crucea, a inceput o viata "normala" de artist, cu recitaluri, concerte si turnee. Si asta pentru ca – miraculos! – nu era niciodata lovit de vreo criza in timp ce canta!
Pana intr-o zi, cand pentru prima oara, intr-un concurs, ticurile sale au explodat in timp ce se afla in fata claviaturii.
A fost un soc atat de mare incat, la varsta de 26 de ani, nu numai ca s-a retras din viata publica, dar s-a si izolat de lume in apartamentul sau. Acolo, in singuratatea sa, a scris o carte tulburatoare, "Trup ocupat", care a fost tiparita in 2006. Nick van Bloss marturiseste ca a ajuns sa aiba si 40.000 de ticuri pe zi…
Un an mai tarziu, BBC Horizon i-a dedicat un portret intitulat nici mai mult nici mai putin decat "Nebun, dar bucuros". In film, Nick incearca sa-si raspunda la intrebarea daca nu cumva boala i-a catalizat talentul! Intrebarea nu e chiar absurda, caci pianistul a intalnit multi oameni cu probleme precum autism, schizofrenie sau scris automat – toti avand o forma sau alta de talent! Nu mai e nevoie sa spunem ca, din izolarea lui, Nick a intrat in legatura cu nenumarati medici sau pacienti, impartasindu-si experientele.
Exista un final al acestei povesti teribile? Da. Tineti-va bine. Pe 28 aprilie, dupa 15 ani de tacere, Nick van Bloss va reveni pe scena, la Cadogan Hall, in Chelsea, cu Concertul in sol minor pentru pian si orchestra al lui Johann Sebastian Bach si "Imperialul" lui Beethoven, sub bagheta lui David Parry, care va dirija English Chamber Orchestra.
Nick van Bloss e increzator: „Ticurile imi vor disparea cand voi incepe sa cant. Sunt sigur". Va rog, tineti-i pumnii. Si ganditi-va la Nick van Bloss data viitoare cand veti fi tentati sa spuneti: "Ah!, ce rau imi merge!"
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
