La sfârşitul anului 2010, se ştie, Primăria Municipiului Bucureşti a decis începerea lucrărilor pentru Diametrala Nord-Sud, având la bază Planul Urbanistic Zonal pentru Diametrala Buzeşti-Berzei-Uranus. Demolările au retrezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare (executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase şi refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuări de populaţie în plină iarnă etc.). PUZ-ul este nesustenabil şi anacronic, cu premise şi priorităţi false, care ignoră realitatea complexă a vieţii şi locuirii în cartier. Premisele aflate la baza proiectului sunt fluentizarea şi creşterea traficului auto de tranzit, fără analiza consecinţelor asupra mobilităţii în ansamblu şi asupra vieţii din cartier. Acestea nu reprezintă interesul public şi contravin politicilor urbane sustenabile, pe care România şi le-a asumat prin documente internaţionale.
"Demolările - se poate citi în carte - au trezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare - executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase şi refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuări de populaţie în plină iarnă şi cu ordin de evacuare de 72 de ore, etc" Iată câteva gânduri ce nu sunt doar simple exerciţii de imaginaţie creatoare, ci formează adevărate principii de regenerare urbană:
"Strada a devenit un loc doar pentru maşini. (...) Cum ar fi dacă: am gândi o stradă atractivă pentru oameni. Ar fi copaci pentru umbră, locuri de stat, magazine plăcute, cafenele, m-aş putea întâlni cu oameni. Trecerile de pietoni ar fi la îndemână, staţiile de tramvai ar fi comode, aş avea loc să plimb copilul cu căruciorul, n-ar mai fi maşini parcate pe trotuar..."
"Cum ar fi dacă: Aş veni pentru prima dată în Bucureşti. Din Gară aş ieşi într-o piaţă largă pietonală, într-un colţ ar fi multe taxiuri, ar fi terase şi restaurante, chioşcuri de flori, ar fi plin de lume, copaci şi locuri de stat. Aş putea traversa strada şi aş merge liniştit pe bulevardul pietonal, pe lângă un parc frumos şi vesel. (...) într-un sfert de oră aş ajunge în Piaţa Matache. "
"Cum ar fi dacă: Hala Matache Măcelaru ar fi renovată şi redeschisă pentru măcelarii. Ar avea un punct de informaţii şi comunicare cu cartierul. Piaţa ar fi mai mare, cu zonă centrală de tarabe, iar pe margini ar fi magazine pe două niveluri. Ar fi intrari din toate părţile şi un parcaj subteran. Ar fi magazine de alimente, dar şi cafenele şi restaurant. Peste piaţă ar fi un acoperiş modern, cu panouri fotovoltaice care generează energie curată. (...) înspre Gară magazinele s-ar schimba, s-ar mări...(...). Ar veni lume din tot oraşul, dar şi călători abia sosiţi cu trenul. În apropiere s-ar construi noua Filarmonică din Bucureşti. Ar fi concerte şi festivaluri, ar veni multă lume, turişti."
Cartea arată că primăria nu doreşte un proces de regenerare, ci doar o amenajare rutieră de tranzit. O analiză a acestui proiect a demonstrat că realizarea lui în forma propusă de Primărie va genera mai multe probleme decât beneficii din punct de vedere social, ecologic şi economic. Ele vor îngreuna procesul ulterior de regenerare urbană, care va fi şi mai costisitor. Proiectul propus de Primărie ar mai putea fi încă amendat în mod benefic, dacă toate părţile implicate în negocierile din cadrul Grupului de Consolidare a încrederii vor conveni asupra premiselor corecte şi asupra unui set comun de priorităţi. În esenţă, cartea nu militează neapărat pentru apărarea monumentului istoric - Hala Matache datează din anii 1880 - ci înainte de toate pentru o viziune de ansamblu, echilibrată, între patrimoniu şi dezvoltare.
Cui i-e frică de cartierul Matache? Principii de regenerare urbană pentru zona Matache - Gara de Nord din Bucureşti- Pro Patrimonio.Autor colectiv: Arhitecţii Voluntari. Concept editorial: Mirela Duculescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
