Orice carte trebuie judecata in raport cu scopul ei: iata unul dintre putinele principii ale criticii cu care toata lumea e de acord. Si pe care, tocmai de aceea, nimeni nu-l mai aminteste. Desi nu ar strica sa o faca, macar din când in când. Dovada ultima carte a lui Alex Stefanescu*, care constituie, dintr-un anume punct de vedere, nu doar o antologie de comentarii la carti proaste, ci si un mic tratat despre esecul in literatura. De altfel, cele 250 de volume pe care le comenteaza Alex. Stefanescu – sau, cel putin, acelea pe care le comenteaza pertinent – tocmai asta au in comun: ratarea scopului.
In prefata cartii, colaboratorul Ziarului de Duminica (unde, in fond, a si aparut cea mai mare parte a recenziilor respective) propune chiar o tipologie a ratarii, intre ale carei retete sigure se numara inadecvarea registrului stilistic, enuntarea emfatica a unor adevaruri banale, practicarea obscuritatii, parada de stiinta, „artistizarea" fortata a textului, abuzul de superlative in cazul unor scriitori minori etc. Dintre acestea, am o rezerva doar in cazul „stiintei", care, desi se intâmpla sa deraieze uneori in „parada", nu trebuie condamnata in bloc. De pilda, Alex. Stefanescu se arata dezamagit de un studiu al Marianei Net, care comenteaza, intr-un „limbaj rebarbativ-savant", o poezie „diafana" de Eminescu: „Strofa a doua se dovedeste astfel a fi un macrohiperbat, care contine hiperbaturi si tmeze puse in abis. Strofa intâi si strofa a doua manifesta unitati textuale diferite. Enuntiatorul textului isi afirma «preferinta» pentru «ordinea inversata» din strofa a doua, care manifesta moduri verbale ale ipoteticului." Metoda – zice severul recenzent – poate fi denumita „culegerea florilor cu excavatorul".
Sa ne intelegem: nu cred ca autoarea studiului respectiv a câstigat vreun cititor de partea poeziei eminesciene. Dar nici nu cred ca si-a propus asa ceva. In fond, a-i reprosa Marianei Net ca foloseste un limbaj „rebarbativ" si ca striveste „florile" poeziei e ca si cum i-am reprosa autorului unui tratat de geografie ca e insensibil la „frumusetile naturii". Or, aici e vorba de doua lucruri diferite: daca vrem sa ne facem o imagine despre „frumusetile naturii" dintr-un loc anume, nu rasfoim tratatul de geografie, ci ne procuram un pliant turistic; daca, insa, vrem sa aflam invatam câteva lucruri despre formele de relief, atunci tratatul e indispensabil. Altminteri, ar fi ca si cum i-am pretinde unui cronicar precum Alex Stefanescu sa ne instruiasca despre ultimele tendinte in semiotica si naratologia contemporana. Ceea ce ar fi gresit in ambele cazuri.
Cu toate acestea, Alex. Stefanescu se achita, in general, bine de misiunea pe care si-o asuma. Iar asta nu e un lucru foarte usor. Nu e greu, de pilda, sa-ti dai seama ca pasaje precum urmatorul sunt proaste: „Calugarita Agripina era implinita la carne si datorita vârstei, dar si datorita unei alimentatii consistente s...t avea o gura mare inconjurata de buze sau buzisoare, cum le alinta Tinel când isi odihnea ochii privindu-le, mai mult batând in rosu, carnoase, usor arcuite, si acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar si odihnitoare interlocutorului ... la orice miscare prin cabinet, isi arata minunile coapselor si gleznelor ei, le evidentia static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical." E greu, in schimb, sa produci, dincolo de ele, un comentariu care sa nu dubleze – si, prin aceasta, sa anuleze chiar – efectul de aberatie genuina pe care ni-l serveste citatul insusi.
Si totusi, Alex. Stefanescu reuseste de cele mai multe ori acest lucru. Nu prin cine stie ce tehnica interpretativa sofisticata, cât printr-o calitate pe care, din pacate, cronicarii nostri de azi tind s-o manifeste din ce in ce mai putin. Iata, de pilda, cum adnoteaza criticul pasajul de mai sus: „Asemenea pasaje genereaza intrebari. Era nevoie de explicatia cu alimentatia consistenta? Exista riscul ca vreun cititor sa creada ca Agripina ajunsese implinita la trup din cauza unei alimentatii inconsistente? Cum poate fi o gura inconjurata de buze? Gura nu este formata din buze? Daca buzele sunt arcuite, fie si usor arcuite, nu inseamna ca exista doua semicercuri si nu doar unul, cum crede romancierul? Pe de alta parte, ce inseamna «a degaja buchete de zâmbete»? Zâmbetele se desprind de pe buze, se aduna in buchete si incep sa pluteasca prin incapere? Ce intelege autorul prin mers vertical? Agripina se suia pe pereti?" (p. 139)
Prin aceasta, cartea lui Alex. Stefanescu devine poate nu atât „un carnaval al prostiei omenesti", cum zice autorul, dar, in orice caz, o parada colorata a veleitarilor, una cu atât mai interesanta cu cât, desi mijloacele de a (te) rata sunt relativ putine, formele concrete prin care se produce esecul ajung sa ne uimeasca uneori mai mult decât ingeniozitatea scriitorilor „adevarati". Tocmai de aceea, volumul lui Alex. Stefanescu reprezinta, mai mult decât un pliant turistic, o excursie amuzanta si agreabila in jurul literaturii. Pe scurt, o carte numa’ buna de citit in vacanta. Adica repede, ca din vara a mai ramas doar o luna...
*) Alex. Stefanescu, Cum te poti rata ca scriitor. Câteva metode sigure si 250 de carti proaste, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009, 372 p.
ANDREI TERIAN (n. 30 noiembrie 1979) este lector la Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu" din Bucureşti, redactor la revistele Cultura şi Euphorion. Este doctor in filologie – cu distincţia Summa cum laude – al Universităţii din Bucureşti (2007). A mai colaborat la revistele Adevărul literar şi artistic, Bucureştiul cultural, Cuvântul, Euresis, România literară, Vatra ş.a., totalizând peste 400 de studii şi articole publicate in periodice şi in volume colective. Dintre criticii generaţiei sale, a obţinut cel mai mare număr de voturi la anchetele BEST („Bursa tinerilor scriitori", organizată de Bucureştiul cultural in 2006) şi „Cei mai buni 5 tineri scriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori, Cluj-Napoca, 2007).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
