Steven Gallaway este un scriitor canadian, autor a trei romane.Cel de faţă, cel mai recent (din 2008), a devenit imediatbestseller internaţional - "Violoncelistul din Sarajevo"*), tradusla editura Litera de Sebastian Bican. Este povestea a patru oamenicare încearcă să supravieţuiască într-un oraş devastat de război.Unul dintre ei este un violoncelist care îşi vede douăzeci şi doide vecini şi prieteni ucişi de un obuz şi care hotărăşte să cântedouăzeci şi două de zile, în memoria lor, acolo unde a avut locatacul, o piaţă în care oamenii şedeau la coadă la paine. În timpce violonisul cântă, o tânără femeie lunetist îl apără de soldaţiiadverşi cu preţul propriei vieţi.
Faptele romanului sunt reale. Sarajevo a fost unul dintreoraşele cele mai crunt lovite în timpul războiului prelungit încare s-a destrămat Iugoslavia. Asediul său a durat patru ani, întreaprilie 1992 şi februarie 1996, iar ONU a estimat numărul morţilorla zece mii şi pe cel al răniţilor la cincizeci de mii. Au fostdistruse zece mii de locuinţe şi o sută de mii au fost avariate.Liderii armatei care a asediat oraşul au fost acuzaţi de crime derăzboi.
La 27 mai 1992, în timpul asediului, un grup de oameni aşteptau săcumpere pâine în piaţa Vase Miskina. Au căzut câteva obuze demortiere şi a urmat un măcel: douăzeci şi două de persoane au fostucise şi şaptezci - rănite. Violoncelistul Verdran Smailovic acântat "Adagio în Sol Minor" de Albinoni chiar în acel loc, înamintirea celor morţi. Smailovic a fugit în anul următor în Irlandade Nord.
Unii dintre eroii romanului lui Galloway chiar au existat, deşiscritorul le-a transformat mult trăsăturile. De pildă, femeia carese autonumea Săgeată, o remarcabilă lunetistă, care nu voia să sesupună ordinelor, şi despre care s-a realizat un documentar înDanemarca. Alţi eroi în mod sigur combină trăsăturile mai multorlocuitori.
Romanul e copleşitor nu numai întrucât porneşte de la fapte realeşi recente, despre care mulţi dintre noi am citit în ziare ori amvăzut reportaje la diferite posturi de televiziune. Ci şi pentru cădescrie oroarea războiului azi, când din raţiuni perverse, care nuse spun niciodată, civilii sunt în pericol la tot pasul, fie cătraversează nevinovaţi strada sau că merg la cumpărături, cadvictime, în vreme ce o parte dintre militari, indiferent din cetabără, se umplu de bani traficând orice, până şi apa de băut. "Numai e niciun secret că se dă o luptă între cei care ar apăra oraşulprin indiferent ce mijloace şi cei care îşi doresc să apere încontinuare acele principii pentru care merită să lupţi, pe lângăapărarea oraşului în sine. În afară de aceste tabere, mai există şinelegiuiţii. La începutul războiului, numai infractorii ştiau sălupte cu adevărat şi au sărit de îndată în apărarea oraşului. Cuvremea însă, au ajuns să fie de necontrolat şi a devenit din ce înce mai greu pentru oamenii corecţi să treacă peste abuzurile lor şipeste felul în care profită ei de situaţie. Dar nimeni nu renunţăde bună voie la putere."
Alt remarcabil aspect în romanul lui Galloway: în toate ştirile dinvremea asediului se amestecau, pentru a identifica părţile care seluptau între ele, cuvintele "musulmani", "sârbi", "croaţi","bosniaci". Galloway nu recurge deloc la caracteristici etnice saureligioase. Principalele personaje sunt pur şi simplu "dinSarajevo", în vreme ce duşmanul este descris drept "oamenii de pedealuri".
Într-un lung interviu, Galloway făcea o seamă de importanteprecizări aupra romanului său: "Se întamplă într-un oraş caSarajevo, dar se poate întâmpla şi în oraşul tău"; "Am ales treipersonaje pentru a oglindi cele trei părţi ale bucăţii muzicale alui Albinoni, şi imediat mi-a venit în cap că principalelepreocupări la Sarajevo era hrana, apa şi să nu fii ucis, aşa căasta sugerează personajele"; "Am mai vrut ca cititorul să simtă căcei de pe dealuri nu erau prea diferiţi de cei din oraş." (Eformidabil episodul în care lunetistul care trebuia să-l împuşte peviolocelist e ucis de Săgeată pentru că, în loc să tragă şi apoi săse ascundă, preferase să asculte muzica, cu ochii închişi, îndreptul ferestrei - n.n). În sfârşit, romanul este unul extrem de"vizual", poate şi din acest motiv drepturile pentru ecranizare aufost vândute imediat.
"Cu o imagistică de neuitat şi cu o simplitate sfâşietoare, aceastăcarte vorbeşte convingător despre triumful spiritului în faţa uneidisperări copleşitoare şi despre puterea artei de a împrăştiaîntunericul." - The Washington Post
Romanul a fost publicat în 16 ţări.
*) Steven Gallaway - "Violoncelistul din Sarajevo", EdituraLitera. Traducere de Sebastian Bican.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
