Reinventând, cu fiecare vers, "folclorul urban", recurentele "şlagăre în devenire", parcă pentru a-şi manieriza sau verifica talentul de "textier", pe ritmuri hip-hop, Sorin Gherguţ poate da "frisoanele" unei scripturalităţi neinhibate.
"mă întrebi de ce-s trist?/ i m sad 'cause i missed/ again, une fois de plus, noch einmal, iarăşi/ şi iarăşi/ fiind turist/ şi ca orice turist , căutând diferenţe/ în cel mai pur spirit structuralist/ (lux calm/ calm voluptate) (…)// ca om/ ca turist / ca artist/ e uşor a scrie/ primul vers/ a scrie versul al doilea/ e floare la ureche/ a scrie versul trei/ e nimica toata/ mai greu e/ sa te naşti la început/ şi mai greu e/ să te naşti la mijloc/ cel mai greu e/ să te naşti la sfârşit// asfaltul e trist şi el şi noi am coborât în gările toate/ şi restul e lux, şi restul e calm, şi restul e doar voluptate". (poco reciclabile)
O poezie "teoretică", tehnică, a intertextualităţii, accelerată, împinsă radical spre sfidarea limitei (Lyotard, Rorty), favorizând contextualizarea sau hibridul (Bahtin), în care poetul - provocând adevărate implozii ontice - aparţine textului (Derrida), în cel mai consacrat limbaj textualist, fiind, simultan, un "outsider din interior", cum ar fi spus Linda Hutcheon, parodiind modelul structuralist al semnificării în plan formal.
"Less is (amore) more (ore re)" :
"Şi ţurţuri falici prinşi în cleşti de gheaţă/ în bucureştii cu transportul de suprafaţă/ şi subteran deviate/ cea dintâi şi cea de pe urmă voluptate// de fiecare dată când mă gândesc la tine, câştig/ de fiecare dată când mă gândesc la altceva, pierd ceva/ odată cu tine, pe care nu te am şi poate că nu sunt decât un motan/ o voce care spune cum că, run/ forest run: decât un motan şi poate numai un şoarece/ alunecând pe-o căpşună pe care încearcă s-o-încalece".
În "paper jam session", un fragmentarism dus la extrem, până la limita dezagregării fizice a textului, poezia conturând un mecanism de producere în fluxul memoriei, cu scurte flash-uri ce ţin de "insert biografist", "revival suprarealist" sau "intertextualisme reziduale" (după cum îşi decodifică autorul tehnica poetică). Un "Apocalimerik" este viaţa textului sau textualismul, iar aluziile filologice, de cerc închis, nu se opresc, ba dimpotrivă, devin un festin al metonimiei şi o cascadă de imaginaţie : "caut un suprem calambur", "rezumatul unul fonem", "paper jam", "poanta supremă", "râsul cuantic", "râs al particulelor elementare" ; "pentru că orice text literar şi orice operă de artă,/ e un joc de abilitate şi de strategie cu mai multe niveluri./ şi un quizz cu întrebări din istorie/ pentru că totul e pentru front./ pentru un sfert de oră de glorie".
Versurile sunt "cristale lichide", versurile se "acuplează", lumea concretă e pe dos, în timp ce regnurile se întrepătrund, ca într-o poveste, unde autorul reprezintă o parte din text, acea parte care absoarbe întregul, este un călător străbătând "viitorul lila, prezentul crem, trecutul cafeniu"...
"(...)quote over, capul la fund, fundul la cap, it's an order/ lumea pe dos, whatever, wherever/ apa în apă înoată, aerul zboară lejer prin văzduh/ dulce, amară, acră, sărată/ apa în apă înoată/ aerul înmiresmat prin văzduh dă din aripi de aer/ natur/ (...) mi-ai fost mai dragă, draga mea,/ ca versurile mele scoase din foldere pe ecran". ("ontox")
Poetul poate fi damnat şi îndrăgostit, textul aminteşte de baladele lui Tom Waits, şi
re-semnifică "atelierul lui Warhol", într-un vortex expresionist, sau "ontox", cum îi spune el, care colectează - în intrarealitate - secvenţe percepute intempestiv, prin aceeaşi tehnică a fragmentarismului postmodernist .
Din "jacks files" :
"abitând într-un frig la limita criogeniei,/ am visat dimineaţă că aveam în cameră un copac"// "într-o sală de clasă de-am fi acum am vorbi/ despre diferenţa între meserie şi artă./ în numele fărădelegii, neconformităţii şi inoportunităţii."// "gânditul adânc ochii ţi-i face frumoşi/ spune un spot magic johnson".// "dam' eros şi fuckin' thanatos se răzbună pe relaţia noastră/ damnată de logos, sweet logos,/ that is, cum ar veni/ comunicările noastre cu witzuri, aliteraţii şi calambururi,/ închei acest vers up buridan 'ass ".
Poezia este un happening grafico-textual, un "paper jam session":
" Aş prefera de o sută de ori să ne întâlnim într-un dreptunghi verde, pe iarbă/ cu mingea la picior/ la mine sau la tine, şi peste puţin timp la tine în poartă,/ oricum te voi bate la scor/ ipocrit cititor".
Ironică, distantă, ambiguă (în sensul "Jocurilor manierismului logic", cum ar fi spus Marta Petreu, adusă în intertext de autor), scriitura postmodernistă marca Sorin Gherguţ, impune un scriitor teribil de concentrat care recuperează, textualist, "spiritul de fineţe" pascalian. Astfel, el transliterează "minimalist", în poem, ceea ce Gorgias atribuia "logosului", Platon, literelor, iar Pascal hazardului social-istoric, în contiguitatea litere/ jocuri de hazard :
"heil hybris! heil spleen/ hai la mine să bem un vin/ hai la mine să bem venin (si ea va veni)"// "Perseveraţi, perseveraţi şi iar perseveraţi în eroare, nu există/ altă cale/ de ieşire, de a o depăşi, cu niciun chip/ să nu daţi înapoi şi să nu renunţaţi!/ (şi dacă aţi greşit şi-aţi renunţat, perseveraţi!").
Sau, cum ar fi spus Derrida, în "Farmacia lui Platon", din "Diseminare", cuvântul, "ca o contracţie nominală a paradoxului dezvoltat : Le cause et les effets de l'amour"...
Sorin Gherguţ- Orice (uverturi & reziduuri),Editura PandoraM, 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
