Maestru cunoscut al graficii şi desenului, ajuns la vârsta deplinei familiarităţi cu secretele artei, Ioachim Nica a ales, în primăvara anului 2012, să expună la Artexpert Gallery din Cluj-Napoca o suită de lucrări realizate în cretă colorată şi în pastel, trecând astfel de la austeritatea graficii în alb-negru la o confesiune bogată cromatic. Noua vârstă a artistului – vorbesc aici, desigur, despre vârste interioare –, cantonată într-un vizual cu contururi recognoscibile, într-o lume familiară, reprezintă, în egală măsură, pentru plastician, descoperirea unei exuberanţe coloristice meticulos exploatate (prin reluări ale temei, nu altfel decât făceau maeştrii impresionişti la diferite ceasuri ale zilei), dar şi a stării care a generat-o.
Clăi de fân, păduri dense, nuduri opulente şezînd, văzute din spate şi naturi moarte cu fructe îmbietoare pe talgere sunt câteva dintre apropierile pe care ochiul rafinat al artistului le reţine ca semne ale unei vitalităţi exuberante bine strunite, şi investigative, neresemnate cu ştiinţa de viaţă şi cu măietriile acumulate până acum în domeniul artei. Practic, expoziţia a apărut ca un manifest al tinereţii necondiţionate de trecerea timpului şi al bucuriei de a explora mereu, cu stăruinţă, ceea ce viaţa oferă în periplurile de fiecare clipă. Dintr-un alt unghi, expoziţia s-a dovedit, ca întreg, un manifest în favoarea recuperării naturalului, ipostaziat în puritatea lui provocatoare şi opacă oarecum atât prin contemplarea trupului feminin, cât şi prin peisajul care include sau nu urma omului. De fapt însă, naturaleţea şi încântarea stau în privirea avidă a artistului care a învăţat să nu se mai grăbească. Degeaba clipa este efemeră, umbrele ei se eternizează sub impulsul de a pătrunde, aproape spectral, în succesiuni cvasi-identice la nivelul formelor, dar diferit luminate de astrul de deasupra şi de cel din interior. Triumful etapeiu se dovedeşte întoarcerea, dincolo de mărturiile de până acum ale unui spirit analitic dedat la exploatări ale liniei, punctului şi ale spaţialităţii într-o manieră aproape filosofic-geometrică, înspre simplitatea impresiei de o clipă crescute în intensitatea trăirii până la rotunjimi monadice.
S-ar putea crede că întrebarea care subîntinde toţi aceşti avatari imagistici de mare forţă este ce anume dăinuie în noi, prin noi, din tot ce ne traversează… Fără îndoială, destulă melancolie, descifrabilă în alternanţa verdelui crud al vegetalului cu tonurile sumbre ale umbrei. Dar dincolo de bemoluri, luminozitatea experienţelor contemplative ale artistului, însoţite discret, ici şi acolo, de decupaje de planuri sau de circumscrieri geometrice care mărturisesc truda celui ce visează mereu la marile secrete, la secţiunea de aur dar poate şi la cvadratura cercului, dincolo, zic, de acestea se înfăţişează, cu mare nobleţe, o declaraţie de iubire neobosită. Este, poate, aici, şi o marcă a reflexului „eternei reîntoarceri” la bucurie, o resorbire în zona formelor esenţiale, unde căpiţele dobândesc versanţi, iar muntele continuă cu subţiri, dar vizibile, axe geometrice, conturând un mod anume al înţelegerii, dar şi o intuiţie a lucrării de deasupra omului.
Născut în patria mitică a lui Sadoveanu, Ioachim Nica descoperă căi proprii, neprăfuite, către filosofia simplităţii şi a bucuriei filtrate printr-un demers intelectual şi artistic de mare acurateţe, cu mare impact emoţional în durată.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
