Fie ca este vorba despre teatru, dans sau muzica, stagiunea reprezinta coloana vertebrala a existentei si continuitatii respectivelor institutii. Despre acest adevar simplu, spectatorul obisnuit isi aduce aminte in fiecare saptamana.
Iar politicianul isi aminteste doar cand trebuie sa arate "ceva frumos" unui inalt demnitar venit din strainatate.
Stagiunea este privita ca o Cenusareasa mai mult la noi si mai putin in tari cu traditie muzicala din Europa. Acolo, in tarile unde lucrurile stau cu mult mai bine si din acest punct de vedere, factorii decizionali din domeniul financiar au inteles ca o stagiune puternica reprezinta mult mai mult decat o simpla problema de prezentare in ochii strainilor. Este vorba despre o componenta esentiala a unui climat educational si cultural orientat catre valorile importante, in care compromisul nu isi face loc. De aceea, efortul depus pentru a asigura stagiuni - fie ele teatrale sau muzicale - de calitate este constant, nu se poate desfasura in salturi.
In cazul stagiunilor muzicale din Bucuresti, cel putin, in ansamblu lucrurile nu stau deloc bine. In timp ce in alte capitale europene institutiile de profil - confruntate, bineinteles, an de an si cu serioase probleme financiare carora li se gaseste insa rezolvarea intr-un sistem de parteneriat public-privat avantajos pentru ambele parti - au programul de stagiune asigurat pe mai multi ani inainte prin prezenta celor mai bune combinatii de dirijori, solisti si repertoriu, la noi lucrurile sunt in continuare incropite din mers. Se adopta solutii de compromis, intr-o sordida acumulare de factori care decurg unul din celalalt, precum lipsa de fonduri aprobate la timp, de unde incapacitatea incheierii unor contracte ferme cu mult timp inainte, situatie care face loc micului sau marelui interes local.
In acest context, a scrie despre o stagiune atat de complexa, de fapt cea mai complexa de la noi, cum este aceea a Formatiilor Muzicale Radio a Radiodifuziunii Romane, nu este deloc simplu. Din punctul de vedere al managementului, spre deosebire de fotbal de exemplu, lucrurile stau mult mai bine in curtea muzicii simfonice unde conducerea acestor ansambluri (directorul artistic Nicolae Costin, secondat de secretariatul muzical) a reusit sa impuna cu abilitate, an de an, anumite trasaturi definitorii pentru Formatiile Muzicale Radio, in conditii financiare din ce in ce mai vitrege. Aceste trasaturi sunt crearea de concerte-eveniment prin introducerea in program a lucrarilor vocal-simfonice cu distributii cat mai valoroase, precum si mentinerea unui balans echilibrat intre factorii de atractie ai afisului pentru marele public, respectiv existenta a cat mai multe concerte unde macar un element (fie acesta repertoriu, dirijor sau solist) sa constituie un punct de atractie real pentru cei prezenti in sala de concert. Acestui efort ii sunt inca opuse multe elemente importante dintre care renovarea salii sau repararea orgii sunt doar cele mai vizibile dintre urgentele ramase in suspensie de ani buni.
Important este insa ca daca anul trecut aveam surpriza unei intalniri asteptate trei decenii cu dirijorul Christian Badea (care speram ca va reveni si in actuala stagiune), anul acesta ni se promite o deschidere de stagiune integral Wagner - o alta raritate repertoriala -, obtinandu-se astfel performante ce nu ar fi posibile in conditii... europene. Factorul uman inca domina, reusind sa invinga sistemul "de azi pe maine" care ar face nefunctionala o stagiune intr-o tara mai europeana decat a noastra.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
