Daca dupa atipicul "Intolerable Cruelty" (2003) unele voci au spus despre fratii Coen ca au obosit si au abdicat de la stilul lor inimitabil, ei revin in forta in 2004 cu acest "Cum scapam de coana mare?", demonstrand, fara dubiu, ca cel mai excentric tandem regizoral al Hollywoodului nu si-a pierdut nimic din inspiratia avuta, de-a lungul anilor, in marile sale hituri - "The Big Lebowski" (1998), "O Brother, Where Art Thou?" (2000) sau "Fargo" (1996). Cu acelasi umor negru desfacut in nenumarate registre, cu personajele lor inimaginabile puse in situatii halucinante si cu o placere nebuna a citatului si parodiei, fratii Coen se amuza si ne amuza din nou la cote exceptionale. Reluand aici subiectul peliculei "The Ladykillers" (1955 - cu Sir Alec Guinness, Peter Sellers si Herbert Lom in rolurile principale), filmul se transforma, sub stampila Coen, intr-un crescendo de situatii comice, macabre, trasnite, absurde, montate toate pe scheletul filmului noir clasic, dinamitat consecvent cu umor sec si replici naucitoare. Intr-o zi insorita, spilcuitul profesor de Latina si Greaca veche Goldthwait Higginson Dorr bate la usa negresei vaduve Marva Munson, pentru a inchiria o camera si o pivnita unde isi aduce colegii din orchestra de muzica renascentista, pentru repetitii. Foarte curand, se dovedeste insa ca muzicienii formeaza, de fapt, o banda de spargatori care, la adapostul muzicii cu volumul dat la maximum, sapa un tunel prin care vor sa dea o lovitura impresionanta la cazinoul din apropiere, iar aparent inofensiva batranica descopera ce se petrece in casa ei... si de aici incepe nebunia Coen. De la planul genial al profesorului Dorr la deznodamantul inutil, de la mutrele si ticurile celor sase protagonisti la decorurile si amanuntele teribile ale aventurii lor, filmul este o colectie de gag-uri venite direct din Agatha Christie, Sir Arthur Conan Doyle sau James Cain ("Postasul suna intotdeauna de doua ori", vezi capitolul: "Ar fi fost o crima perfecta, daca nu aparea pisica"), dar rescrise caricatural - pentru placerea autopersiflarii - in tusele desenelor animate. Daca membrii bandei si habotnica negresa uimesc prin bizareriile lor, cireasa de pe tortul acestui film neiertator de reusit este insa Tom Hanks. Diferit de toate personajele pe care le-a interpretat vreodata, de la expresia ochilor, pieptanatura, voce, tinuta, mers, Hanks joaca rolul geniului criminal cu maniere alese, imbracat ca un personaj din Jules Verne, cu umorul lui Mark Twain, poezia lui Edgar Allan Poe si sarcasmul lui Oscar Wilde. Peste toate, Hanks are, pur si simplu, exact expresia tigrului Shere Khan din "Cartea junglei" (inclusiv vocea de neuitat a lui George Sanders!), subliniata irezistibil de secventa de la inceput - a confruntarii cu felina din copac. Un film in care nimic nu e ceea ce pare si in care fratii Coen reusesc - Dumnezeu si ei stiu cum - sa imbine, nici o clipa fortat, caricatura si rafinamentul, comicul si macabrul, citatul si inovatia, unghiurile neasteptate si decorurile clasice, avalansa de gaguri burlesti si umorul sec. Chiar merita...
* "Cum scapam de coana mare?" / "The Ladykillers" Productie SUA, 2004. Regia: Joel si Ethan Coen. Cu: Tom Hanks, Irma P. Hall, Marlon Wayans, J.K. Simmons, Tzi Ma, Ryan Hurst, Diane Delano. Premiera: 16 iulie. Distribuit de Glob Com Media
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
