Inghesuiala mare de evenimente la inceputul acestei luni: festival de poezie la Galati, manifestare literara despre avangarda la Iasi, "Zile si Nopti de Literatura" la Neptun, Bookfest la Bucuresti. Si am enumerat doar manifestarile literare mai mari, pentru ca, altfel, sa nu uitam ca la Cluj era festivalul de film, la Bucuresti in jurul Librariei Carturesti se agita multa alta lume artistica, la Pelisor (o localitate intre Medias si Sibiu) era vernisata, intr-o biserica evanghelica, una dintre cele mai interesante expozitii de pictura din ultima vreme. Din pacate, cele mai multe s-au desfasurat in locuri parca diametral opuse din tara. La unele am fost nevoit sa renunt, la altele am ajuns sau voi ajunge pentru ca se intind pe perioada mai lunga.
Fidel targurilor de carte de cand au aparut ele in Romania, nu aveam cum sa sar tocmai Bookfest-ul de anul acesta. Cele trei targuri de peste an (doua mari: Bookfest si Gaudeamus, iar unul mai micut - din primavara, de la Muzeul National de Istorie) imi creeaza o stare aparte: pe de o parte de bucurie, as zice ceremonioasa, iar pe de alta parte de frustrare si oarece indignare. Ma bucur cand vad cinstirea ce se da cartii, ma incanta sa am in fata ochilor, sa pot rasfoi si sa cumpar (mult mai putine decat mi-as dori) atatea mii de titluri. Ma mai bucur ca pot intalni o multime de prieteni, cunostinte si amici intamplatori, ca putem sta la o vorba (absolut banala, niciodata parca nu e atata conventionalism ca la targ). Se trece peste mica barfa, peste sfanta invidie, peste marele orgoliu si se sta la taclale de bucuria vederii si revederii. Frustrarea si indignarea prind sa roada la radacina bucuriei cand incep sa se iveasca racilele lumii noastre. A lumii noastre in general si a lumii scriitoricesti in particular. Paria acestor targuri este in proportie covarsitoare scriitorul. Mai ales scriitorul roman. Cu cateva exceptii, scriitorul nu este bagat in seama. Pornind de la meschinul bilet de intrare pe care trebuie sa-l plateasca (multe alte categorii avand acces gratuit) si terminand cu indiferenta editorilor fata de autorii pe care i-au tiparit, scriitorul roman este mic, neinsemnat si degraba dat la o parte. La Targ se vede cel mai bine cum lumea scriitoriceasca si-a constituit caste si grupuri marginale. Pe randul intai, la propriu si la figurat, stau scriitorii straini: postere mari cat blocul-turn, metri de raft (cu opere complete in serii diferite), lansari pompoase, bani bagati in publicitate, presa care se inghesuie sa filmeze, sa fotografieze, sa ia interviuri chiar daca bietii jurnalisti habar n-au ce valoare are autorul de dincolo de granitele Romaniei. Nu conteaza, strain sa fie! Pe un al doilea inel, vin ai nostri, cei nu mai mult de zece-doisprezece. Si ei metri de rafturi, si ei cu ciopor de presa dupa domniile-lor. Si, in general, sunt abonatii la premii (alea pe care nu le poate verifica nimeni: cea mai ravnita carte, cea mai cautata carte etc.) si, in fine, "falnic armia romana", infanteria, cea care trebuie sa fiinteze spre a conferi baza si uneori justificarea existentei celor de ei insisi alesi. Cam asa s-au desfasurat lucrurile si anul acesta la dragul de el Bookfest. Organizatorii nu au nici o vina, sa ne intelegem, nu pot ei schimba mentalitati, jocuri si grupuri (hai sa nu le zic gasti) literare. As spune chiar ca, anul acesta, targul a avut o nota de distinctie: aerisit, cu standuri luminoase si occidentale (ar fi cazul ca si Humanitas sa renunte la amenajarea aia circulara plictisitoare, pentru ca o practica de ani de zile, si greoaie - pentru ca te invarti buimac dand peste aceleasi nelipsite opere complete ale lipsitului de haz Paulo Coelho, caruia i-a cam apus steaua norocului la vanzari), o dispunere logica.
Elementul inedit al targului a fost - dincolo de prezenta lui Pamuk, nu stiu daca a fost insotit de corifeii culturii romane cu care s-a intretinut la anterioara vizita in Romania, Mihaela Radulescu si Razvan Exarhu - decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din Romania, la standul de evenimente. Asta si pentru ca respectiva ceremonie s-a desfasurat intr-un cadru inedit, dar firesc pana la urma, si pentru ca premiile au avut pe ici, pe colo ineditul lor: s-au acordat doua premii speciale (statutul, altfel ferm, al acordarii premiilor lasand portita balcanica a latitudinii juriului de a mai jongla uneori cu el), a fost acordat un premiu si unui nemembru al Uniunii, s-au dat doua premii de debut si, in fine, pe cai neoficiale, am aflat ca s-a revenit, pentru unii autori, la principiul rotatiei: adica, daca omul a luat anul trecut (chit ca la alt gen), anul acesta a fost sarit si de la nominalizari. As spune ca a fost tare simpatica joaca de-a Oscarul, in care toata lumea mima surpriza la auzul numelor celor premiati spre a crea suspansul (si, de ce nu, deplina obiectivitate). Eu, personal, stiam ca Horia Ursu va fi alesul la proza de multe luni. Era o anume insistenta pe autor din partea unor jurnalisti pe care numai de lecturi si de evaluari critice exacte nu-i banuiesc. In rest, ma bucur mult pentru Nichita Danilov, care a luat un premiu pentru poezie in plina efervescenta prozastica, ma incanta premiul national acordat lui George Balaita - cu adevarat unul dintre marii scriitorii romani -, ma linisteste faptul ca Mircea Cartarescu e pe cale de impacare cu contemporanii sai, de a caror ingratitudine facea vorbire in Jurnal, ma grabesc sa salut din inima alegerea ca "special" a lui Serban Foarta si sa fac si-o precizare de istorie literara: 28 de psalmi, in transpunerea sa, au vazut lumina tiparului la Editura EIS Art din Iasi si intr-o splendida carte cu ilustratii originale ale lui Francois Pamfil!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
