Arunc-o pe sora-mea din tren!

12. Matei e genial! Filmasem toata ziua si ma odihneam intr-una dintre seri in holul hotelului si-l vad cum vine cu un blocnotes cu foi albe, nu mai mare decat un caiet obisnuit, se asaza langa mine si incepe sa deseneze, foaie dupa foaie, cu un creion cu varf negru si bont. Pe fiecare pagina rasare cate o femeie fara figura, calcand pe un podium de prezentare. Rochii in cele mai diverse croieli, bluze, fuste, esarfe, palariute, jeansi defileaza in fata ochilor mei. Nu intelegeam.

- Asta ar trebui sa fie, zice. Ceva extrem de simplu, fara spectacol, fara regie, doar un podium, poate nici de el nu e nevoie, si cateva fete frumoase care sa vina spre camera fixa, imbracate de fiecare data altfel. Stii ceva? Nici macar n-am nevoie de fete frumoase, ci de unele obisnuite, de parca ar veni de pe strada, sa socheze. Cadre scurte. Totul zece, douazeci de secunde. Si cand incepi sa te intrebi ce-i asta, ecranul e inundat de numele firmei. Intreaba-i daca le place.

Pe cine sa intreb? Femeia cu fabricuta n-are habar de nimic, daca eu ii spun ca e bine, e incantata, merge pe mana mea. Iar mie mi se pare grozav. Smulg paginile din caiet si le var in geanta.

-   Esti un scump, ii spun lui Matei.

- N-o sa coste nimic, precizeaza el. Doar sa-mi gaseasca fetele care sa defileze.

-   Nicio problema!

Am mai scapat de-o treaba. Uite ca pe lume se mai si rezolva lucruri!

La Ramnicu Valcea fac echipa cu Yvona si operatorul cu care plecase. Ne impartim treaba, sa mearga mai repede, dar tot nu sfarsim intr-o zi, mai ales ca era duminica. Trebuia sa alergam la primar, la politie, sa filmam intr-un sat din apropiere, nicaieri nu le-a pasat ca-i anuntasem din vreme ziua si ora la care soseam, urgente ii chemasera chipurile colo sau dincolo, dar am stat pe capul lor pana s-au lasat filmati, unora trebuie sa le faci binele cu forta.

Duminica seara am sunat acasa, n-o mai facusem de cateva saptamani.

- Bine ca ti-ai mai amintit de noi! spune mama cu acreala. Intai nu treci cu lunile si pe urma uiti sa mai dai telefon.

Era clar, nu facea placinte, asta-i treaba de dimineata, nici nu se uita la telenovele, avea chef sa mustruluiasca pe cineva, in mod sigur sora-mea nu era acasa, iar tata o ignora, cum se invatase cu timpul. Am lasat-o sa se descarce, nicio sansa s-o intrerup. N-o prea interesa unde sunt, nici ce fac, ci doar daca e ceva nou in viata mea, stia ca nu e, de la sora-mea, dar poate ei o sa-i marturisesc, e imposibil la varsta mea sa nu am un iubit, sa nu ma gandesc ca ar trebui sa ma asez la casa mea - da, mama, ii spun aproape exasperata - sper ca n-ai de gand sa-nchizi telefonul, stai si-asculta - sigur, mama - fa bine si pune ceva carne pe tine, ca d-asta nu te plac babatii, nici eu nu m-as uita la tine dac-as fi barbat, si fa bine si marita-te, ca trece vremea si ramai fata batrana, nu lua exemplul sora-tii, pe taica-tau nu ti-l pot da, doarme, la varsta lui nu face altceva, de niciun ajutor nu mi-e, toata casa sta pe umerii mei, nu stiu ce-o sa faceti cand n-oi mai fi eu, Doamne, cum o sa ma mai regretati. Era s-adorm cu telefonul la ureche.

A doua zi am stat pe coclauri, sa ne terminam treaba, parca eram contra cronometru. Cand s-a inserat, eram cam frante amandoua, dar am hotarat sa ne-ntoarcem la Bucuresti, n-avea rost sa mai dormim o noapte prin straini. Chiar si soferii, obositi, au fost de acord. I-am trimis pe baieti intr-o masina si noi doua ne-am ghemuit pe bancheta celeilalte. Cum am pornit la drum, am pus capul pe umarul Yvonei. Nu dormeam, nici nu aveam de gand, imi odihneam doar gatul.

- Te rog sa ma ierti pentru iesirea din noaptea aia, am auzit-o spunand.

Hodoronc-tronc.

-   Vezi-ti de treaba!

Nu parea sa ma fi auzit. Sau nu-i pasa, avea de spus ceva. 

- Nu stiu ce-a fost cu mine, n-am niciun drept sa ma bag in viata ta. Am avut o sora mai mica, ati fi fost cam de-o varsta. Locuiam amandoua in Piatra Neamt, cu familia. S-a intamplat acum sase ani, s-a indragostit de unul, abia trecuse de optsprezce, era moarta dupa el. Baiatul era cu putin mai mare, planuisera sa se-nsoare. Pasionat pana peste cap de navomodele, si le mesterea singur, scria la tot felul de asociatii care organizau concursuri, se dadea peste cap sa participe, cred ca era bun la treaba asta. S-a-ntamplat sa se organizeze un concurs national undeva pe langa Brasov si s-a dus acolo, era convins c-o sa castige si chiar a castigat. Numai ca toate astea le-am aflat tarziu, dupa ce se petrecusera. La inceput el doar disparuse de-acasa, nimeni nu stia unde a plecat, nimanui nu i-a dat prin cap sa vada ca lipsesc navomodele, sora mea a fost convinsa ca s-a saturat de ea si c-a parasit-o, a plans o zi, doua si a treia zi s-a aruncat de la etaj. Nu stiu daca era nebuna, era sora mea. Cand s-a-ntors, exact in ziua inmormantarii, baiatul a spus ca voia sa ne faca tuturor o surpriza, sa ne-aduca premiul, primul lui premiu national. Chiar il adusese si l-a aruncat peste sicriu. De fiecare data cand pleaca un barbat pe neasteptate de langa o femeie, imi amintesc de sora mea...

-   Yvona... Nu prea stiam ce sa-i spun.

- Nu trebuie sa-mi spui nimic. Am rezistat, din moment ce-ti povestesc acum. Dar intelegi de ce eram atat de inversunata?

Am tacut restul drumului si mi-am amintit de copilaria alaturi de sora-mea.

Ilona avea ochii negri, pometi inalti, un nas care mi se parea cam prea mare, pielea foarte alba, parul prins intr-o coada de cal. Intotdeauna, dupa o despartire de cateva ore sau chiar mai putin, se repezea sa ma pupe si sa-mi aseze neaparat parul in alt fel decat il purtam. Multa vreme mi s-a parut normal, doar era sora mai mare, mi se parea grozav ca are grija de mine. Imi zicea tot timpul "schiloada", pentru ca eram aproape numai piele si os, atarnau hainele pe mine ca pe umeras. N-am protestat, n-o luam ca pe o insulta, ma uitam in oglinda si vedeam ca are dreptate.

Dormeam in aceeasi camera, in paturi suprapuse, ma cocotam pe scara de lemn pana sus, dardaind de teama c-o sa cad si ea radea in hohote. M-am obisnuit dupa o vreme si cand ajungeam sub plapuma, nu-mi mai pasa de nimic, aveam mereu o rezerva de carti din care citeam pana tarziu. Ma tot intreba ce fac, ii spuneam ca citesc, cum naiba poti sa citesti atata? zicea, mai bine stam de vorba. Voiam sa citesc. Se enerva si stingea lumina, dar mi-am luat curand o lampa mica, semana cu o lanterna, si continuam sa citesc. Atunci a vrut sa schimbam neaparat paturile si imi comanda de sus: stinge lumina! Si dupa ce o stingeam, imi cerea s-o aprind, ca nu poate dormi, e prea cald, sa stam de vorba si pe urma, daca tot nu vreau sa vorbesc cu ea pentru ca sunt rea, mai bine sa sting lumina din nou. Si dupa aia stateam treze in intuneric, tragand cu urechea una la cealalta. Nu mai citeam pentru ca imi disparuse lampa ca o lanterna, am scotocit degeaba in toata casa.

Casa avea o curte mare, cu cativa meri in partea din spate. Ma obisnuisem sa stau sub ei, pe un scaunel nu mai inalt de doua palme pe care-l gasisem in magazia de lemne. N-a durat mult si Ilona mi l-a luat, ii trebuia sa-si odihneasca picioarele cand isi facea temele, nu te superi, nu-i asa? imi tot zicea, nu vrei sa mi se umfle picioarele ca babelor si sa ma-mbolnavesc! Am injghebat ceva ca un pod din cateva pietre plate, dar nici asta n-a durat mult, am gasit pietrele risipite prin curte.

- Doar n-o sa crezi ca eu le-am aruncat, spunea Ilona.

Nu-mi pasa.

- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? ma intreba.

N-aveam nicio idee.

- Eu o sa fiu actrita, in mod sigur actrita. O sa joc in filme grozave si poza mea o sa fie in toate revistele. Daca o sa te porti frumos, o sa te iau o data la o filmare, sa cunosti vreun tip bine.

- Poate vei fi, ziceam.

- Ce vrei sa spui? Sigur o sa fiu!

O priveam lung, sa inteleg cum de e atat de sigura si izbucnea:

- Nu crezi, pentru ca esti invidioasa si rea! Parca n-ai fii sora mea! Poate nici nu esti!

In anul in care i-au aparut sanii, a inceput sa vorbeasca cu mine altfel. Proba rochii peste rochii, avea o groaza, si ma punea sa-i spun cum arata, daca i se vad bine sanii, daca e provocatoare, o fata trebuie sa fie provocatoare, zicea, altfel baietii nu-ti acorda nicio atentie. Si pe urma imi spunea ca baietii ii acorda prea multa atentie si toti vor sa faca sex cu ea, dar sa-mi tin gura, sa nu afle mama. Eram uimita, citisem ca baietii se indragosteau intai de tine, te plimbai cu ei mana-n mana si ei erau cazuti in limba, impotriva vointei lor. Iar cu sexul era mai incolo.

- Esti o proasta, habar n-ai! zicea.

Incepuse sa se duca la petreceri, se intorcea tarziu, cand parintii dormeau demult, imi cerea sa nu spun ora la care a venit, dac-or s-o certe, s-a zis cu prietenia noastra, o sa-mi faca zile fripte cat om trai! Minteam cu nerusinare, chiar si atunci cand un baiat care se indragostise de ea a asteptat-o in fata casei pana spre ziua si ea fugise prin curtea cu meri la o petrecere unde a dansat pana a facut febra. Iar baiatul ala care a asteptat-o in frig a facut pneumonie, a zacut trei luni intr-un sanatoriu, parintii lui au aflat ce facuse, s-au pus pe scandal, dar si eu si Ilona am jurat ca nu stiam nimic, ca totul era o minciuna, cum sa stim noi ce se petrece pe strada cand stam seara de seara sa ne facem lectiile?

Atunci a fost prima oara cand tata s-a uitat urat la mine. Mi-am dat seama ca e furios, dar se tinea sa n-o arate. Se uita la mine cu ochii mijiti, de parca ar fi vrut sa fie sigur ca sunt fiica lui si-o sa-i raspund ca lumea.

- Sigur n-ai habar de ce spune baiatul asta? m-a intrebat.

- Sigur, sigur, sigur! am spus.

Ilona asculta cu urechea ciulita in spatele usii camerei noastre si, cand am intrat, mi-a facut un semn de victorie. Dar eu simteam ca-mi vine sa intru in pamant de rusine.