Am dureri de cap de vreo treizeci de ani. La propriu, nu lafigurat. Frecvenţa medie: o dată la trei zile. Durata: între douăşi 24 de ore. Remedii încercate: tot ceea ce am găsit pe piaţă.Într-un rând am aruncat cinci euro pe o singură pastilă care, ce-idrept, promitea să fie suficientă. N-a fost. Când şi când, câte unmedicament - mai ales dacă e nou încercat (adică pe bază deautosugestie) - pare să aibă efect (pretenţiile mele sunt modeste:să mă lase durerea în mai puţin de o oră). Din nefericire, nici unadintre experienţele fericite nu s-a repetat decât, cel mult,ocazional.
Fireşte, m-am "căutat" pe la feluriţi doctori, alopaţi şihomeopaţi. Explicaţiile lor, ca şi cele imaginate de mine, ca şicele rezultate din experienţa altora (cunoştinţe, oameni de pe net,personaje din cărţi, eroi ai unor articole de presă) au acoperittoată gama posibilă: e de la digestie, de la stres, de la bilă, dela sinusuri, de la oboseala ochilor (deci TV şi calculator), de lanervi, de la tensiune etc. Acum, după atâta amar de vreme, ştiu cucertitudine că, exceptând situaţiile punctuale, toate explicaţiilesunt simultan adevărate, şi nu alternative, aşa cum credeam (şi cumcrede mai toată lumea, inclusiv medicii).
În ştiinţă, faptul că nu există adevăruri alternative, cicomplementare, este demult lămurit. În esenţă, e o problemă desistem de referinţă. Teoriile lui Einstein par să anuleze legilelui Newton - atâta doar că nu se referă la aceeaşi realitate.Oricât ar părea de ciudat, geometria ne-euclidiană nu o contrazicepe cea euclidiană. Ele sunt simultan corecte, dar în perspectivediferite.
E ceva vreme de când mă lupt - după puterile mele - sădemonstrez că nu există nici o contradicţie între religie şiştiinţă. Am aflat cu uşurare şi cu bucurie că sunt departe de-a fisingurul care crede asta, din antichitate până azi. Perioada încare cele două domenii ale spiritului au fost puse, forţat, să selupte, acoperă doar câteva secole din istoria multimilenară aomului. Iar azi, în Occident, eforturile de împăcare nu mai vin demult doar din partea oamenilor de ştiinţă, ci şi din parteareprezentanţilor (inculsiv la vârf) ai religiilor, în primul rândcatolicii şi protestanţii. Acum ştiu să spun limpede şi pe scurt:Da, e adevărat că Dumnezeu l-a creat pe om din lut, după chipul şiasemănarea Sa, şi, da, e adevărat că omul este ultima fază (pânăacum, cel puţin) a unei evoluţii de milioane de ani, care a începutcu prima ameobă. Nu e nici o contradicţie. Nu e "sau", e "şi".
TUDOR CALIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit secţiade Informatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti,cu lucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeoşi Julieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toatetipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă:cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutateditorial cu volmul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia"Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele"Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005),culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezentlucrează în TVR, fiind realizatorul talkshow-ului "În spateleuşilor deschise", şi este colaborator permanent al Ziarului deDuminică, al revistei Flacăra şi al Radio RomâniaCultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
