Cristian Anghelescu, fostul conducator de joc al echipelor de baschet Politehnica Bucuresti si Rapid, confectioneaza in fabrica sa de la Orastie blugi pentru Calvin Klein, Dolce & Gabana si Valentino. Tot la firma hunedoreana BMW comanda cateva mii de pantaloni special confectionati pentru motociclisti.
Anul trecut societatea Malamute din Orastie, a confectionat, in sistem lohn, aproximativ 40.000 de perechi de bluejeans pentru marci de renume pe plan mondial. Printre clientii firmei hunedorene s-au numarat Dolce & Gabana si Cassuci cu cate 15.000 de perechi, Valentino cu 5.000 de perechi si BMW care si-a confectionat circa 1.600 de perechi de pantaloni pentru motociclisti. De altfel, contractul cu BMW a reprezentat pentru Cristian Anghelescu, administratorul societatii cea mai mare comanda de pantaloni intr-un singur contract. Valoarea acestuia s-a ridicat la aproximativ 12.000 de euro. In fabrica lucreaza 50 de angajati, numarul masinilor de cusut automate fiind de 60. La sfarsitul lui 2003, societatea a inregistrat o cifra de afaceri de circa sapte miliarde de lei. "Pentru confectionarea unei perechi de blugi firmele italiene platesc intre 2,4 si sase euro in functie de complexitatea modelelor. Rata profitului brut este de minimum 15%. Pentru acest an, avem intr-o prima faza un contract de 3.700 de perechi de blugi marca Closed si negociez un contract cu BMW pentru confectionarea a inca 3.000 de perechi de pantaloni pentru curse de motociclism. In acest context si tinand cont de semnalele din Italia estimez o crestere a cifrei de afaceri la aproximativ 10 miliarde de lei.
Casele de moda nu au sectii de confectii. Ele negociaza cu un antreprenor numarul de perechi de pantaloni pe care acestea intentioneaza sa le vanda. Antreprenorul are mai multi brokeri comerciali, cum ii numim noi. Ei contacteaza diverse firme din lume pentru executarea comenzilor. "Cu acesti brokeri poti negocia orice numai calitatea lucrarii nu. Este de la sine inteles faptul ca ceea ce lucrezi nu poate fi decat foarte bine sau perfect. Iar pentru aceasta ai nevoie de tehnologie. Fara masini performante nu poti da calitate", afirma Cristian Anghelescu.
De la baschet la afaceri cu umbrele
Dupa ce a jucat baschet timp de cinci ani pentru echipele Politehnica Timisoara si Rapid, Cristian Anghelescu s-a stabilit in municipiul Orastie si, in 1990 a intrat in lumea afacerilor. Avea 25 de ani iar un prieten i-a aratat o umbrela produsa in Taiwan. Era genul de umbrela, care, cu ajutorul unui suport de plastic se aseza pe cap. Fostul baschetbalist a gasit ideea geniala. "In mintea mea acesta era un produs care se adresa tuturor celor care vroiau sa aiba mainile libere si in acelasi timp nu doreau sa fie deranjati de soare. Optimismul mi-a fost alimentat si de un contract pentru 40.000 de astfel de umbrele semnat de Cristian Gatu, pe atunci presedintele sectiei de fotbal a clubului Steaua. Acesta vroia ca umbrelele sa fie destinate suporterilor care veneau la meciuri. Lovitura am primit-o de la Chimica Orastie care mi-a livrat mult prea tarziu suportii de plastic. Mai precis dupa vreo noua luni. Si numai 18.000 de bucati. In plus, preturile au luat-o razna. Umbrela pe care vroiam s-o vand atunci cu 350 de lei, acum valora 1.050 de lei. In aceste conditii am reusit sa vand cluburilor Steaua si Craiova vreo 2.000 de umbrele, iar restul le-am vandut la mare. Majoritatea clientilor au fost cetateni straini cu o medie de varsta de 50 de ani. Afacerea nu mi-a adus un castig, dar nici nu am iesit in pierdere", spune fostul baschetbalist.
In lumea confectiilor
"In timp ce confectionam umbrele am achizitionat patru masini de cusut. Dupa ce a cazut afacerea m-am apucat de confectionat scutece, camasute si geci pentru copii. Totul a mers bine pana prin 1997 cand a cazut Romarta Bucuresti. Apoi, rand pe rand toate magazinele specializate in vanzarea de haine pentru copii. Am incercat sa lucrez cu magazine de confectii dar lipsa unor vanzatori specializati, capabili sa vanda haine pentru copii a facut ca vanzarile sa scada considerabil. Dar asa am intrat in industria confectiilor" spune Cristian Angehelescu.
In 1997 trece la productia in sistem lohn. Dupa cateva experiente cu societati romanesti, caracterizate printr-un sistem defectuos al platilor, fostul baschetbalist cunoaste un partener italian. Acesta il ajuta, un an mai tarziu, sa importe primele masini automatizarte de cusut. Valoarea contractului a fost de circa 14.000 DM. Din 2001, dupa ce a confectionat o gama diversa de produse din bumbac, firma administrata de Cristian Anghelescu nu produce altceva decat pantaloni. "Tot profitul obtinut l-am reinvestit. Asa am reusit sa-mi achizitionez hala si terenul unde am deja un proiect pentru marirea capacitatii de productie. In plus, in toti acesti 14 ani, doar doua saptamani nu am avut contractat nici un credit. Atunci m-am si imbolnavit de pneumonie. Probabil ca lipsa stresului cauzat de faptul ca uneori aveam si patru rate de achitat intr-o luna mi-a slabit imunitatea organismului. Stiu ca in timp sistemul de lohn va disparea. De aceea intentionez sa incep, confectionarea unor produse proprii. Voi fi astfel pregatit" afirma Cristian Anghelescu. transilvania@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
