„Cred că băncile, în curând, vor gândi teste de stres pentru companiile din energie. Nicio bancă nu va mai finanţa companii care automat vor fi pe pierderi.“
Operatorii de apă-canal, operatorii din telecomunicaţii şi marii retaileri, care au fost scoşi de la plafonarea preţului la energie, se văd în situaţia în care nu-şi mai pot face bugete clare pentru perioada următoare, din cauza fluctuaţiilor mari pe care le experimentează cu cheltuielile.
„Operatorii de apă-canal, operatorii din telecomunicaţii şi marii retaileri au fost scoşi de la plafonarea preţului şi au fost puşi în poziţia de a constata că preţurile la energie se multiplică, cresc de două sau trei ori. În plus, nu sunt oferte de furnizare pentru clienţii noncasnici. Ei ajung astfel la furnizori de ultimă instanţă, unde preţurile ajung la 2.000-3.000 de lei/MWh, aşa că apare incertitudinea cu privire la bugetare“, a spus Sorin Elisei, director de consultanţă pe energie la Deloitte, în emisiunea online de business ZF Live.
Din cauza cheltuielilor cu energia electrică, companiile ajung pe pierdere. Impactul este semnificativ şi a venit destul de neaşteptat, pentru că nu au avut loc consultări reale, iar companiile s-au văzut de pe o zi pe alta în situaţia de a nu mai beneficia de plafonare.
„Există 40 de mari consumatori din industria aluminiului, metalurgie, chimie, petrochimie, lemn care sunt energofagi, iar energia ajunge chiar şi la 20% din totalul cheltuielilor lor.“
Consumatorii casnici însă sunt plafonaţi până la sfârşitul lunii august a anului 2023, astfel că nu plătesc mai mult de o anumită valoare, în funcţie de consum. Orice creştere care intervine va fi preluată de bugetul de stat.
„În august, un MWh a ajuns la 2.400 de lei. Weekendul trecut, preţul ajunsese la 600-700 de lei/MWh, datorită vântului puternic. E o reducere considerabilă, dar nu văd pe termen lung fundamentele pentru a păstra acest nivel scăzut, ţinând cont de disponibilitatea de energie din piaţă, de impactul secetei asupra producţiei de energie hidro“, a mai spus Sorin Elisei.
România are un deficit de producţie în acoperirea consumului de energie, iar preţurile sunt fluctuante în anumite perioade, depinzând mult de producţia impredictibilă de energie eoliană.
„Cred că tendinţa de creştere va duce la un preţ de 2.000-2.500 de lei/MWh la energia electrică, un preţ care se va păstra inclusiv în primul trimestru al anului 2023. Gazele nu au cum să se ieftinească, vor avea şi ele o curbă ascendentă. S-ar putea totuşi să fim la un moment dat în situaţia unei ieftiniri conjucturale, deoarece vom vedea reduceri de consum pe palierul industrial.“
Trei soluţii pentru rezolvarea crizei de energie de la Sorin Elisei:
♦ Oprirea cât mai urgentă a creşterii preţurilor.
♦ Creşterea plafoanelor, care nu pot fi ţinute la aceeaşi valoare pe o perioadă mare de timp, în condiţiile inflaţiei.
♦ Acordarea plafoanelor pentru companii pe coduri CAEN, în funcţie de valoarea adăugată în PIB.
Pe termen scurt, în următoarele şase luni, estimează Sorin Elisei, un aport de energie suplimentară în sistem nu se va vedea. Ce este necesar este să se acorde atenţie investiţiilor în mentenanţă. Rezilienţa sistemelor va fi testată dacă vom ajunge la temperaturi de minus 20 de grade la iarnă.
„Trăim într-un blestem al resurselor. Avem resurse, dar ne trebuie un management mai bine orientat către protejarea sistemului energetic românesc. Plasarea decontărilor de la bugetul de stat pe spatele furnizorilor nu cred că a fost cea mai bună metodă. În alte ţări, primele măsuri au fost legate de reducerea fiscalităţii pe factură, reducerea sau eliminarea TVA-ului şi a accizelor.“
Cum riscurile pe care trebuie să şi le asume companiile din furnizarea de energie sunt ridicate, soluţiile de finanţare pentru acestea stau sub semnul întrebării.
„Cred că băncile, în curând, vor gândi teste de stres pentru companiile din energie. Nicio bancă nu va mai finanţa companii care automat vor fi pe pierderi.“
În ceea ce priveşte salvarea din zona energiei verzi, aceasta ar putea veni după 2024 sau 2025. Există intenţii şi bani şi disponibilitate din partea investitorilor, dar problemele sunt procesul de autorizare, birocraţia şi disponibilitatea reţelei de transport şi de distribuţie de a prelua energia regenerabilă în reţea. „În 2025, energia regenerabilă poate să crească spre 50% din total. Sunt proiecţii ca în 2030 să ajungem la 65% pondere a regenerabilelor în totalul producţiei de energie electrică. Astăzi suntem la 40-45% pe hidro şi pe 20-12% pe eolian.“
În piaţă, producătorii de echipamente sunt foarte căutaţi, pentru că valul regenerabilelor nu se întâmplă doar în România. Mai mult, este nevoie de oameni, de servicii specializate, care nu sunt nici ele foarte multe în piaţă.
„Cheia pentru investitori este să livreze printre primii proiectele, pentru a avea acces la echipamente. Noi avem doar producători de subansamble pentru echipamente pentru regenerabile. Dacă vom avea o piaţă predictibilă, investitorii în panouri, în baterii, în stocare vor veni în România, aşteaptă să vadă oportunităţile. Ne trebuie însă o stabilitate a cadrului legislativ. E nevoie de vizibilitate pe cinci-zece ani“, a mai adăugat Sorin Elisei de la Deloitte.
