Piaţa liberă, ca să funcţioneze, are nevoie de spirit de iniţiativă, de ordine, de lege şi de muncă performantă. Dar aceste elemente, toate fiind incluse în tabelul laureatului Nobel Milton Friedman, desigur esenţiale, nu ajung. Pentru că nu-i de ajuns o piaţă funcţională, în stare să facă faţă oricăror presiuni competitive. Mai e nevoie de ceva. De un model în care oamenii, cu interesele lor, să-şi aibă şi ei un loc.
După ce a izbucnit criza, acum cinci ani, s-au aprins pe planetă tot felul de beculeţe roşii, care semnalau rupturi dramatice de ceea ce am putea numi sentimentul pieţei. Astfel de semnale de avarie au apărut încă de dinainte de criză. După incidentele din suburbiile Parisului, din 2005, numeroşi analişti observau că pretutindeni, la periferiile marilor oraşe, trăiesc copii, adolescenţi, tineri care nu-şi văd părinţii plecând la muncă, ei înşişi simţindu-se respinşi, fără nicio speranţă de viitor şi, prin urmare, societăţile moderne se vedeau încărcate cu o parte a tineretului care nu munceşte. Şi iată că, în toamna lui 2006, a apărut un alt caz: cel al Ungariei. Budapesta a experimentat, mai multe nopţi la rând, confruntări violente născute din nemulţumiri ale populaţiei cauzate de politicile de austeritate. De aici, începând, lumea a înţeles că tabelul lui Friedman lasă un loc gol.
Evenimentele din 2008 au lărgit acest gol. Criza, înmulţind numărul de şomeri şi lovind astfel în condiţia umană, a scos şi mai mult în evidenţă „răceala pieţei”.
Desigur, o piaţă sentimentală nu poate întoarce spatele legilor economice. În România, bunăoară, salariaţii harnici, pricepuţi şi cinstiţi s-au trezit că sunt plătiţi cu mult sub nivelul meritelor şi competenţei lor. Fireşte, ei refuză să înţeleagă un lucru ce li se pare a fi cu capul în jos: de ce, oricât de mult şi de bine ar munci, chiar şi atunci când fac performanţă, se aleg cu o plată derizorie? O explicaţie există. Dacă la noi chiar şi preţul muncii performante a rămas în coada Europei, cauza este că societatea românească nu-şi permite să plătească mai bine munca. Fiindcă, în ansamblu, nu obţine o productivitate superioară.
Cheia problemei? E dificil să fie introduse salarii competitive în companii naţionale sau în societăţi de stat care nu sunt în niciun fel de competiţie. Mai departe, până şi multe companii private – nu doar cele cu capital de stat – au ajuns să dezavueze concurenţa. Pentru că, de-a lungul anilor, s-au convins că pot câştiga mai bine şi mai uşor forţând intrarea în piaţă pe uşile din dos. Sigur, piaţa nu crede în lacrimi. Şi nici nu are cum să creadă în lacrimi, deşi deciziile în piaţă sunt mai mult emoţionale decât raţionale. Piaţa însă nu poate fi inumană.
Nu-i simplu însă. Noi am avut parte, ani în şir, de un surogat de concurenţă: întrecerea socialistă. Dar formalismul acestei false competiţii, boală ce s-a cronicizat, nu a avut niciun fel de efect pozitiv asupra calităţii produselor şi eficienţei economice. Mai mult, munca nestimulată a produs pagube imense, ce n-au făcut altceva decât să tragă economia înapoi. Când, în decembrie ’89, întrecerea socialistă a căzut, împreună cu stâlpii vechii societăţi, am sărit din lac în puţ: în economie n-au mai operat nici norme, nici obiective calitative şi nici rigori financiare. Şi nici nu s-a născut un gând sănătos de trecere de la competiţia-surogat la o competiţie reală: sfânta concurenţă.
Acum, un lucru e limpede: în economia noastră, avem de câştigat trei bătălii: 1) pentru o expansiune semnificativă a producţiei, cu deosebire în sectoarele cu deschidere spre pieţele interne şi externe; 2) pentru valori adăugate obţinute nu din creşteri cantitative, ci din surplusuri de competitivitate; 3) pentru profituri mari, rezultate din scăderea costurilor de producţie şi creşterea cifrelor de afaceri. Ţeluri imposibil de atins înainte de o mai bună organizare a muncii şi de promovarea unui sistem al intereselor care să ţină seama că se aplică oamenilor şi nu roboţilor.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 20.11.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
