Tot mai multi manageri romani, iesiti din multinationale sau inca activand in acestea, afirma ca se simt mai liberi intr-o companie cu capital autohton si ca birocratia din marile companii transnationale este aproape ca la stat. Este clar ca managerii romani au prins curaj si ca abia acum urmeaza faza antreprenoriatului masiv in Romania. Fostii agenti de vanzari au invatat cum sta treaba cu power-point-urile, cu dead-line-urile, cu negocierile, au urcat in ierarhie si multi au propria afacere, chiar daca nu au renuntat la slujba. Pe de alta parte, patronii romani si-au facut departamente de marketing si resurse umane, ba chiar si de PR, privite alta data ca anexe la partea operationala si au pornit sa cucereasca pietele regionale. Acum 10-15 ani, visul oricarui absolvent de ASE (si poate mai ales de Politehnica atunci, cand fabricile faceau disponibilizari masive), era sa lucreze intr-o multinationala. Salarii triple fata de medie, abonamente la piscina, primele birouri de clasa A, masini si telefoane mobile de la firma. Schimbul era simplu: "bani si cariera" contra "libertate". Managerii romani au inceput insa acum sa pretuiasca libertatea si placerea de a lua decizii strategice. In multinationale, unde un "reply to all" este neaparat necesar pentru a vedea toata lumea ca ai si tu ceva de zis la o propunere, angajatii folosesc jumatate din timp poate pentru a-si asigura spatele - in eventualitatea in care ceva iese prost, sa poata spune ca au luat toate masurile necesare. Florin Radulescu, fost la conducerea Pepsi Romania patru ani si alti zece in alte functii, acum director al companiei de bauturi spirtoase Prodal ?94, a avut una din cele mai plastice descrieri a diferentei intre jobul din multinationale si cel din companiile independente: "Dintr-o multinationala poti iesi la pensie doar daca esti o persoana cuminte si adaptabila la schimbarile de management, in timp ce la companiile locale se aplica regula din fotbal - trebuie sa dai cat mai multe goluri ca sa rezisti". Cazul lui Florin Radulescu, dar si alte exemple, arata ca acum a venit timpul cand antreprenorii romani au destula forta sa ofere salarii competitive executivilor de top pentru a-i atrage in companiile lor. Mai mult, intreprinzatorii romani, oricat de puternici ar fi ajuns in business-ul lor, au ramas cu fascinatia multinationalei si a MBA-urilor si supraliciteaza pentru executivii din multinationale, astfel ca firmele autohtone au ajuns sa plateasca mai bine managerii de top decat cele straine. In plus, supralicitarea salariala si la nivelurile inferioare a pus la grea incercare grilele fixe de salarii ale multinationalelor si a provocat dureri de cap directorilor de resurse umane care trebuie sa explice de ce pe acelasi job cei nou veniti primesc cu 50% mai mult sau dublu. Este adevarat ca din primele 50 companii private din Romania ca cifra de afaceri, doar 15, adica 30%, sunt romanesti, asa ca greu se poate vorbi de o competitie intre angajatorii romani si cei din multinationale la nivelul companiilor mari. Dar capitalul autohton domina la nivelul afacerilor de 10-50 milioane de euro si capata influenta. Chiar daca tendinta pe termen lung este consolidarea si racolarea jucatorilor independenti de catre marile grupuri internationale, managerii si intreprinzatorii romani capata o putere la care nici nu visau acum 10-15 ani.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
