Replica este cu atat mai actuala astazi, in pragul alegerilor parlamentare care au loc duminica si luni in Italia, cand dupa un mandat scurt, dar agitat al guvernului de stanga Romano Prodi, ecuatia electorala este identica cu cea din 2006.
Ce s-a schimbat in ultimii doi ani? Nu mare lucru: pe scena intra aceeasi actori politici, sunt doua mari noi partide, constituite pe bazele fostelor coalitii de stanga si de centru- dreapta, aflate umar la umar in cursa electorala, iar situatia economica este la fel de dificila.
De ce a fost nevoie de doi ani de agitatie pentru a se ajunge in acelasi punct? Analistii spun ca de vina este stilul italienilor, care se ataseaza de liderii lor si nu au traditie in regenerarea leadership-ului. Politicienii cad in dizgratie, insa se intorc in prim-plan intr-un mod sau altul.
Asa se face ca scena politica in Italia este din nou dominata de "Il cavaliere", magnatul Silvio Berlusconi, care are toate sansele sa fie reales presedinte al Consiliului de Ministri, in ciuda scandalurilor care i-au pigmentat cariera politica.
Berlusconi sustine ca nu are emotii in a castiga alegerile din 13-14 aprilie. Legea electorala nu permite publicarea sondajelor de opinie cu doua saptamani inainte de alegeri, insa ultimele cifre disponibile indicau faptul ca Poporul Libertatii, nou-infiintatul partid al liderului de dreapta se afla la 5-6 procente in fata Partidului Democrat (de stanga), care il are in frunte pe fostul primar al Romei Walter Veltroni. Actualul lider al PD i-a luat locul in fruntea stangii italiene fostului premier si lider al Comisiei Europene, Romano Prodi, care s-a retras din viata politica. Adevaratele probleme vor incepe abia dupa alegeri, pentru ca nici unul dintre cele doua blocuri nu are sanse sa castige 50% din voturi, doar partidul lui Berlusconi are sanse sa obtina, dupa redistribuire, o majoritate fragila, impreuna cu Lega Nord a lui Umberto Bossi.
Oferta electorala a celor doi nu este in masura sa dea oamenilor o posibilitate clara de a opta, intrucat cele doua blocuri promit in mare parte aceleasi lucruri: relaxare fiscala, bunastare, concentrare pe problemele Sudului, protectia familiei si siguranta pentru cetateni.
Berlusconi a promis, glumind, o luna de amnistie fiscala dupa ce va castiga alegerile, pentru ca italienii sa-si poata reveni din perioada impovaratoare a guvernarii de stanga.
Finantele joaca, asadar, un rol important in campania electorala, dupa ce, la 7 ani de la introducerea euro, cea de-a patra economie europeana respira din ce in ce mai greu, sufocata de nivelul datoriei publice.
La finele lui 2005, cand in fruntea consiliului de ministri era inca Silvio Berlusconi, nivelul datoriei publice depasise 106,5% din PIB, in conditiile in care media acceptata la nivel european este de numai 60% din PIB, iar deficitul bugetar era la 4,1%. La jumatatea lui 2006, noul ministru de finante al stangii anuntase ca deficitul bugetar se va situa la 2,6% din PIB in 2007 si la 2,2% in 2008, in vreme ce datoria publica va fi redusa pana la 100% pana in 2011. In 2007, datoria publica a Italiei a scazut totusi mai mult decat anticipasera finantistii: in 2007 s-a situat la 104% din PIB, fata de tinta stabilita de 105%, iar deficitul bugetar a cazut la 1,9% din PIB, atingand pentru prima data din 2002 un nivel sub media europeana de 3%. E drept ca asemenea rezultate nu putea fi atinse fara consecinte pentru italienii de rand.
In cei doi ani de guvernare, cabinetul condus de Romano Prodi s-a concentrat pe lupta impotriva evaziunii fiscale, iar aceasta politica, combinata cu cresterea nivelului general al fiscalitatii, in conditiile in care cresterile salariale au fost foarte mici, au dus la reducerea puterii de cumparare a italienilor.
Nu e de mirare deci ca italienii se simt mult mai saraci acum decat se simteau acum doi ani, potrivit sondajelor de opinie. Asa se explica si reorientarea optiunilor politice catre dreapta si catre Berlusconi si catre ceea ce reprezinta el: liberalism si spirit antreprenorial, interpreteaza analistii politici.
Veniturile guvernamentale au crescut cu 25 de mld. euro in 2007, dupa un salt de 35 mld. in 2006. O parte din aceste venituri se datoreaza unor masuri luate de precedentul guvern al lui Berlusconi, o parte datorita cresterii PIB, insa un raport guvernamental spune ca doua cincimi din aceste sume se datoreaza mai bunei colectari a taxelor. Capacitatea italienilor de a se agata de veniturile si profiturile lor este legendara. Economia neagra ajunsese in 2004 la o sesime din PIB, potrivit unui studiu al publicatiei "The Economist". Spre exemplu, in acelasi an, judecand dupa nivelul taxelor pe care le-au platit, avocatii si dentistii italieni au castigat in medie mai putin de 50.000 de euro pe an, iar taximetristii abia 11.500 de euro. In 2005, jumatate din srl-uri au declarat ca nu au avut niciun fel de profit.
Cativa ani mai tarziu lucrurile au inceput sa se schimbe, in primul rand datorita campaniilor mediatice care i-au inspaimantat pe italienii de rand: Fiscul a luat la puricat averea unuia dintre cei mai cunoscuti sportivi din peninsula, motociclistul Valentino Rossi, iar raidurile prin cafenele si restaurante au devenit din ce in ce mai dese. Guvernul a adoptat chiar o lege care permite inspectorilor fiscali sa obtina informatii din diferite surse, inclusiv din conturi bancare. "Acum oamenii stiu ca stim", spunea unul dintre sefii fiscului. Insa optimismul afisat de guvernul de stanga este de scurta durata, daca este sa ne luam dupa previziunile economistilor. Ei spun ca in 2008 va fi dificil pentru noul guvern sa se asigure ca nivelul deficitului si datoriei publice vor scadea in acest an.
Exceptand veniturile din privatizare, guvernul a fost nevoit sa atraga finantari reprezentand 2,2% din PIB in 2007, fata de 3,7% in 2006, potrivit datelor furnizate de Banca Italiei. Italia cheltuieste anual 70 mld. euro, adica 5% din PIB, pentru a plati ratele si dobanzile in contul datoriei publice, ceea ce limiteaza resursele disponibile pentru investitiile care ar sprijini cresterea economiei.
Silvio Berlusconi, (71 de ani) - Poporul Libertatii
Daca noul sau partid, Popolo della liberta, va castiga alegerile parlamentare, Berlusconi devine al 80-lea presedinte al Consiliului de ministri. El a mai detinut aceasta functie de doua ori, intre 1994 si 1995 si intre 2001 si 2006. Trecutul sau a fost sub atenta analiza dupa ce s-a aflat ca a fost membru al lojei masonice Propaganda Due. A intrat in politica la inceputul anilor '90, cand a fondat Forza Italia.
Berlusconi este pe locul doi in topul celor mai bogati italieni, cu o avere estimata la 10 miliarde de dolari. El a fondat si este principalul actionar al grupului Fininvest, controleaza majoritatea media private prin Mediaset si are afaceri in domeniul constructiilor si in alimentatie. Este patronul clubului de fotbal AC Milan. Afacerile sale sunt controversate, fiind acuzat ca a manipulat opinia publica prin intermediul televiziunilor si publicatiilor pe care le detine.
Impotriva lui Berlusconi au fost deschise numeroase procese legate de fraude fiscale sau spalare de bani. Numele lui a fost pomenit si in legatura cu Mafia, insa dovezi concrete nu au fost produse. Afacerile sale au avut un recul international in 2006, cand procurorii italieni au anuntat ca un avocat britanic angajat de Berlusconi (este vorba de David Mills, sotul fostului ministru in cabinetul Blair, Tessa Jowell) este acuzat de spalare de bani si ca ar fi primit un cadou in bani in schimbul unor marturii mincinoase in favoarea lui Berlusconi.
Il cavaliere este autorul unor declaratii mai mult sau mai putin elegante care au facut deliciul presei din Peninsula. In urma cu cateva zile spunea ca femeile de dreapta sunt mai frumoase decat cele de stanga, o afirmatie catalogata drept sexista. I-a iritat pe musulmani prin declaratiile denigratoare la adresa Islamului si a sugerat procurorilor care ii anchetau afacerile sa-si faca control la cap. A admis ca si-a facut mai multe operatii estetice (are implant de par si si-a retusat ridurile), se duce frecvent la solar si poarta tocuri. Este casatorit a doua oara si are cinci copii.
Walter Veltroni (52 de ani) - Partidul Democrat
Veltroni a demisionat din functia de primar al Romei, pe care a detinut-o timp de sapte ani, intre 2001-2008, inaintea campaniei electorale, tintind pozitia de presedinte al consiliului de ministri. El a fost prim-vicepremier si ministru al culturii, intre 1996 si 1998, in timpul primului mandat al lui Romano Prodi. A intrat in guvern din postura de jurnalist si a condus
"L-Unita" - ziarul stangii - intre 1992 si 1996. Politica de stanga l-a atras din adolescenta, intrand in Federatia Tinerilor Comunisti italieni la varsta de 15 ani, fiind apoi ales consilier municipal si membru al Camerei Deputatilor din partea Partidului Comunist.
Veltroni este unul dintre cei mai apreciati politicieni de stanga din Italia si a beneficiat de un record de voturi la realegerea sa pentru al doilea mandat la Roma, 64,7%. A scris mai multe carti despre politica si televiziune, una dintre acestea avandu-l ca subiect chiar pe Berlusconi - "Io e Berlusconi" -, care a aparut in 1990. Este considerat drept populist de unii analisti de dreapta. Si-a atras critici si pentru faptul ca ii place sa se afiseze in public si sa ia puncte la capitolul imagine, fara a vorbi prea mult despre programele sale.
Este considerat unul dintre primii prieteni transatlantici ai lui Barack Obama, cel mai bine plasat in cursa interna din Partidul Democrat pentru presedintia SUA. L-a cunoscut in 2005, iar in 2007 a scris prefata la editia in limba italiana a cartii lui Obama "Curajul sperantei". De altfel, clipurile sale electorale difuzate pe youtube sunt copiate dupa cele ale lui Obama si chiar i-a imprumutat sloganul "Putem spera".
In programul sau politic, siguranta cetateanului reprezinta unul din principalele sale puncte. De altfel, siguranta a fost una din temele sale predilecte si in timpul campaniei pentru alegerea presedintelui PD anul trecut, el desfasurand o adevarata campanie impotriva imigrantilor infractori romani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
