Rolul motiunilor parlamentare, asa cum este el consacrat in Constitutie, este echivalent cu cel al cartonaselor galbene sau rosii care se acorda in fotbal, insa importanta lor legitima a fost aruncata in derizoriu de practica parlamentara.
Ieri, plenul Camerei Deputatilor a respins motiunea simpla a PSD referitoare la epidemia de rujeola. Imediat dupa, in Senat, parlamentarii PRM au anuntat ca vor depune o motiune referitoare la situatia materiala a sinistratilor.
Mai bine de 10 motiuni simple au fost depuse in ultimele luni, ceea ce inseamna tot atatea zile pierdute pentru Legislativ, in conditiile in care fina-litatea unui astfel de demers este nula.
Motiunea este un mijloc la indemana opozitiei, pentru a atrage atentia asupra unei probleme de politica interna sau externa, ori, dupa caz, cu privire la o problema care a facut obiectul unei interpelari.
Dar numarul enorm de motiuni depuse pe orice tema care are sau nu legatura cu activitatea guvernamentala face sa para acest demers cat se poate de neserios. Pierderea cea mai mare este credibilitatea actului de legiferare in sine.
La inceputul acestei sesiuni cand puterea a anuntat ca va initia dezbaterea parlamentara pentru adoptarea regulamentelor prin care sa-i inlocuiasca pe cei doi presedinti PSD ai camerelor, opozitia a replicat ca va bloca activitatea legislativa printr-o ploaie de motiuni simple.
In perioada 2000-2004, motiunile au fost folosite de opozitia PNL-PD mai degraba ca mijloc de iesire din anonimat, in conditiile in care nici una din aceste formatiuni nu avea vizibilitate.
Niciodata insa motiunile nu au constituit un motiv de ingrijorare pentru reprezentantii puterii, desi, teoretic, odata ele adoptate devin obligatorii pentru membrii Executivului.
Pana in prezent, doar o motiune simpla a fost adoptata in Parlament, in septembrie 2000, la Senat, cand fostului sef al FPS, Radu Sarbu, i s-a interzis dreptul de a mai face privatizari pana la alegerile care urma sa aiba loc in noiembrie.
Era insa vorba despre o situatie speciala in coalitie, intrucat CDR2000 nu mai avea majoritate in aceasta camera legislativa.
Dupa acest moment, importanta motiunilor initiate de opozitie a fost minimalizata din cauza disciplinei partidului la putere, spre deosebire, de exemplu, de situatia din parlamentul britanic, cand unii laburisti refuza sa faca concesii propriei constiinte si dau emotii premierului votand in actiuni comune impotriva Guvernului alaturi de conservatori.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
