"Fără a-ţi asuma riscuri, nu ai cum să câştigi", spune Constantin Tampiza, fostul director general al Lukoil România, actualul reprezentant local al preşedintelui grupului rusesc, Vagit Alekperov.
După ce obţin toate avizele necesare începerii lucrărilor, ruşii spun că ar putea investi circa 200-300 de milioane de dolari pentru faza de explorare a celor două perimetre, iar dacă rezultatele sunt bune, sumele ar putea ajunge la miliarde de dolari.
În această fază de explorare, care poate dura mai bine de 3 ani, de obicei are loc o cercetare amănunţită a perimetrului respectiv.
Dacă informaţiile culese indică faptul că acolo s-ar putea afla posibile zăcăminte de hidrocarburi, pasul următor este forarea unei sonde de explorare, o astfel de unitate putând ajunge şi la 100 de milioane de euro.
Lukoil este a doua companie care-şi încearcă norocul în apele adânci ale Mării Negre, ceva mai avansaţi fiind americanii de la ExxonMobil care lucrează alături de cea mai mare companie din România, Petrom. Cele două firme deja au finalizat partea de culegere a datelor şi au luat decizia de a fora prima sondă de explorare la mare adâncime din Marea Neagră, ceea ce înseamnă că informaţiile culese până acum conţin indicii legate de posibile zăcăminte de hidrocarburi.
Costul unei astfel de sonde poate depăşi 100 de milioane de euro şi de cele mai multe ori nu este necesară forarea unei singure unităţi, astfel că investiţiile pot creşte rapid. De altfel, americanii de la ExxonMobil au spus recent că dacă vor avea succes pe partea de explorare, până la producţie costurile totale ar putea fi cuprinse între 3 şi 10 miliarde de dolari.
Până acum, nimeni nu s-a avântat în lansarea unei estimări privind potenţialul de hidrocarburi al apelor adânci ale Mării Negre, dar prezenţa unor giganţi petrolieri care au sute de milioane de euro pentru a le îngropa într-un tărâm neexplorat până acum ar putea fi un indiciu că acolo s-ar putea afla un "peşte mare".
Startul explorărilor la mare adâncime în Marea Neagră ar putea aduce veşti bune şi pentru companiile româneşti care au servicii sau echipamente pentru activităţile de foraj. Tot Constantin Tampiza spunea recent că intenţionează să dea de lucru companiilor locale, printre cel mai bine poziţionate fiind Grup Servicii Petroliere, compania de forja marin controlată de omul de afaceri constănţean Gabriel Comănescu.
Totodată, dincolo de Marea Neagră, gazele de şist reprezintă un magnet pentru giganţii petrolieri internaţionali, americanii de la Chevron anunţând recent că Polonia şi România se află în radarul lor pentru investiţii în acest domeniu. Gazele de şist sunt practic tot gaze obişnuite, dar care sunt blocate în şisturi argiloase şi care sunt mai greu de exploatat faţă de gazele convenţionale.
Acest tip de gaze neconvenţionale a început să capete din ce în ce mai multă importanţă, discuţia despre ele fiind mai fierbinte ca oricând mai ales ţinând cont de declinul producţiei din Marea Nordului şi de regresul înregistrat de energia nucleară odată cu decizia Germaniei de a-şi închide toate reactoarele.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
