Si evident ca avem toate motivele nu numai sa privim cu repros pe cei care - clienti, bancheri sau brokeri - au impins acest periculos joc financiar atat de departe, dar si sa ne asteptam ca acestia vor suporta consecintele lacomiei si iresponsabilitatii lor.
Dar acestea fiind spuse, implicatiile practice ale acestei discutii nu au nicio legatura cu socialismul. Optiunea socialista nu se afla la ora aceasta in carti. Doua si doar doua sisteme se afla azi in lupta in arena opiniei publice: capitalismul pietei libere si capitalismul interventionist-etatist. Propunerea zilei pare a fi sa renuntam la idealul pietei libere si sa imbratisam fara rezerve realitatea interventionismului. Deci, pana la proba contrarie, acel nou "alt sistem" nu pare sa fie decat o varianta amplificata a vechiului sistem. Adica exact cel care a generat (si o sa genereze in continuare) problemele si crizele ce alimenteaza azi fervoarea reformatoare anticapitalista. Este vorba despre etatism cu ambitiile sale interventioniste atat de vaste, incat statul, amestecat in toate, nu mai poate sa distinga ceea ce trebuie necesarmente reglementat si monitorizat de ceea ce nu trebuie. Ca sa intelegem mai bine despre ce este vorba trebuie sa ne concentram atentia asupra fenomenului ce ne da cheia intregii probleme: competitia economica. Doar prin prisma acestuia putem percepe tensiunile si diferentele dintre ordinea capitalista a pietei libere si alternativele sale.
Competitie si interventionism. Logica procesului competitiv este relativ bine cunoscuta. Oamenii nu trebuie sa invete teorie economica pentru a pricepe cum functioneaza si ce consecinte are.
Practica vietii de zi cu zi ii conduce la concluzii de bun-simt in aceasta privinta. Competitia preseaza firmele sa fie mai eficiente si sa vanda produse de calitate la preturi mai accesibile. Teoretic, o firma n-ar avea nevoie de concurenta pentru a deveni mai eficienta, pentru ca stie si ea ca un leu redus la capitolul costuri inseamna un leu in profit. Cu toate astea, practic, managerul unei piete fara concurenta poate fi suficient de multumit cu profitul sau ca sa nu vrea sa mai faca efortul de a reduce costurile sau a oferi bunuri si servicii de calitate. Cand este concurenta insa, managerii isi pot pierde slujbele, proprietarii pot da faliment. Teama ii face sa fie mai eficienti. Cel ce castiga este clientul. Competitia intoarce sistemul de productie cu fata catre client. De altfel se si zice ca, atunci "cand exista o piata competitiva, clientul este stapan". Competitia este izvorul cresterii economice si prosperitatii tuturor.
Problema este ca principiul competitiei nu are prea multi admiratori adevarati. Concurenta este un lucru bun pentru economie ca intreg, insa chiar si oamenii de afaceri au tot atatea rezerve fata de ea pe cat au si sindicatele. Ea le reduce profitul si le face viata grea. Toata lumea, din varii motive, vrea ca o forma sau alta a competitiei, intr-un domeniu sau altul, sa fie restransa. Iar instrumentul este interventia statului. Si asa am ajuns la radacinile reale ale etatismului. Etatismul nu este o doctrina. El este o practica anticompetitiva in cautarea perpetua de noi justificari si rationalizari. Inevitabil, ori de cate ori apare o problema, cum ar fi criza financiara recenta, publicului ii sunt prezentate interventii statale necesare pentru "limitarea efectelor capitalismului salbatic", "binele public", "justitie sociala", "protejarea interesului national", "protectie sociala", "controlul fortelor oarbe ale capitalismului" s.a.m.d. Ce inseammna aceasta concret? Monopoluri, licentieri, cartelari girate politic, protectionism, transferuri prin bugetul de stat de la o categorie la alta a populatiei sunt doar cateva exemple de mecanisme prin care se manifesta in practica retorica in cauza.
Economic vorbind, interventionismul este echivalent cu sustinerea de catre stat a celor ce altfel nu ar rezista testului concurentei pietei libere. El presupune, intr-o forma sau alta, acordarea unor indivizi sau grupuri privilegiate, de beneficii economice altfel nesustenabile prin procesele normale ale pietei. Prin insasi esenta sa, el este o nota de plata ascunsa impusa restului economiei. Iar aceste costuri nu fac decat sa impiedice buna functionare a intreprinderilor viabile ce rezista fara manevrele statului. Natura acestor costuri si felul in care ele sunt aruncate pe umerii firmelor viabile depinde de la caz la caz. Factorul determinant ramane insa modul in care statul va interveni. Dar indiferent daca va alege calea subventionarii din fonduri acumulate din impozite, protectie tarifara, monopoluri sau licentieri (evident toate "pe baza unor reglementari stricte"), efectul ultim va fi inevitabil: impunerea unor greutati suplimentare sectorului privat, ingreunarea sarcinii firmelor viabile si, nu in ultimul rand, distorsionarea procesului pietei care alcatuieste fundalul necesar functionarii normale a acestor intreprinderi. De aici probleme pentru intreprinderi ce altfel ar fi fost viabile si o noua nevoie de interventie. Si astfel se deschide un cerc vicios ce duce in cele din urma la pervertirea tot mai profunda a functionarii pietei libere. Cand, din aproape in aproape, lucrurile ajung la punctul in care criza nu mai poate fi evitata, asa cum s-a intamplat recent in sectorul financiar, tapul ispasitor este intotdeauna la indemana: capitalismul si economia de piata.
Intre retorica si realitate. Este important deci cand urmarim dezbaterile curente privind "criza capitalismului" sa nu ne lasam furati de judecatile superficiale si motivate politic ce arunca vina pe piata libera si capitalism.
Nu inseamna ca sectorul privat nu are o vina. Dar el este butoiul de pulbere. Chibritul a fost aprins de stat. Lacomia si iresponsabilitatea sunt constante ale naturii umane. Statul insa nu trebuie sa le alimenteze. Asa ca acum, cand statul "intervine" pozand in salvator, ar trebui sa separam retorica anti-piata (cu toata "grija" ei "fata de om", "natiune" si "comunitate") de cruda realitate economica din spatele ei.
Cand politicienii vorbesc despre "capitalism salbatic", "competitie nelimitata", "vicisitudinile pietei libere", "capitalismul excesiv" si despre necesitatea "interventiei" si "controlului democratic", vorbesc exact despre consolidarea unui sistem bazat pe mecanisme care introduc distorsiuni economice ce, mai devreme sau mai tarziu, vor trebui decontate de cineva. Si trebuie reamintit ca in spatele acelor politicieni se afla lungul sir al celor ce asteapta sa fie principalii beneficiari ai reglementarilor, monopolurior si licentelor scoase la mezat de stat.
Foarte multi se plang cat de rea este competitia in capitalism. Asa scapa atentiei cat de multa ingradire si distorsiune a competitiei exista de fapt in capitalismul actual, precum si ce efecte perverse au acestea. De asemenea se uita ca volumul enorm al reglementarilor inutile, ce hranesc si sunt hranite de birocratia statului, face ca reglementarile cu adevarat necesare sa fie pierdute din vedere si tratate superficial.
Stim cu certitudine un lucru: competitia capitalista in limitele statului de drept este ceva bun, pentru ca preseaza firmele sa fie eficiente. Problema apare cand ea este restransa de stat sau de intelegeri private, girate sau tolerate de complicitatea statului si este distorsionata prin reglementari necorespunzatoare.
Capitalismul real este de cele mai multe ori foarte departe de idealul pur al competitiei libere si oneste. Pe scurt, ca sa intelegem puterea si limitele capitalismului contemporan si a fortelor competitiei la lucru, trebuie sa depasim retorica si sa privim atent si la realitatea interventiei fortelor anticompetitive si la incompetenta regulatorie a statului.
In lucrarea noastra Reconstructia Dreptei (in curs de aparitie la editura Humanitas) elaboram aceste teme. In contextul acestui articol ne vom limita la a spune ca cei ce vor analiza cu seriozitate problemele recente vor descoperi ca o multime din imperfectiunile si frustrarile pe care le atribuim pietei libere si capitalismului sunt de fapt nimic altceva decat rezultatul demersurilor etatiste.
In loc de concluzii. Am afirmat ca doua sisteme se afla azi in lupta in arena opiniei publice: capitalismul pietei libere si capitalismul interventionist-etatist. Implicit afirmam ca exista tendinta ca in loc ca discutia sa fie una despre imbunatatirea cadrului de functionare a pietei libere si calibrarea functiilor statului in aceasta privinta (lucruri absolut normale cerute de evolutiile recente) tema momentului sa devina propunerea renuntarii la idealul pietei libere si acceptarea fara rezerve a realitatii interventionismului etatist.
In lumina discutiei de mai sus, aceasta propunere poate fi reformulata: Ce dorim? Capitalismul competitiei pure reglementata de un cadru normativ minimal dar robust si bine administrat de stat? Sau un sistem al capitalismului dirijat in care competitia dintre firme pentru gratiile consumatorilor este inlocuita cu cea pentru gratiile statului care prin licente, reglementari, subventii si monopoluri da unor oameni de afaceri dreptul de a controla pretul si jumuli consumatorii?
Pentru moment o a treia cale nu exista decat in mintile naivilor.
Putem gasi argumente in favoarea ambelor variante. Dar cei ce prefera capitalismul interventionist ar trebui sa manifeste retinere in a pretinde ca vorbesc in numele oamenilor simpli, consumatorilor si contribuabililor.
In ceea ce ne priveste, desi inclinatia noastra pentru una dintre variante este clara, nu vrem sa impunem un raspuns anume. Vrem doar sa sugeram care sunt de fapt termenii reali ai alternativelor vehiculate in dezbaterea internationala la acesta ora.
Cat priveste Romania, ne permitem sa iesim insa mai ferm din neutralitatea analitica si sa sugeram explicit ca riscurile noului climat de opinie internationala sunt foarte mari. Deja economia noastra sufera de o supraincarcare cu interventionism. Avem deja o inclinatie maladiva pentru etatism.
Occidentalii isi pot permite sa se joace de-a etatismul o vreme. Au mai facut-o si in trecut. Sistemele lor economice sunt suficient de robuste ca sa faca fata unor astfel de experimente. Noi insa, dupa 50 de ani de comunism si aproape 20 de tranzitie haotica, nu ne putem permite luxul unor asemenea experiente cu final atat de predictibil.
- Avem toate motivele nu numai sa privim cu repros pe cei care - clienti, bancheri sau brokeri - au impins acest periculos joc financiar atat de departe, dar si sa ne asteptam ca acestia vor suporta consecintele lacomiei si iresponsabilitatii lor. Dar implicatiile practice ale acestei discutii nu au nicio legatura cu socialismul pe care unii il regreta si il invoca in actuala criza.
- Doua si doar doua sisteme se afla azi in lupta in arena opiniei publice: capitalismul pietei libere si capitalismul interventionist-etatist.
- Cand este concurenta, managerii isi pot pierde slujbele, proprietarii pot da faliment. Teama ii face sa fie mai eficienti. Cel ce castiga este clientul.
- Etatismul nu este o doctrina. El este o practica anticompetitiva in cautarea perpetua de noi justificari si rationalizari.
- Economic vorbind, interventionismul este echivalent cu sustinerea de catre stat a celor ce altfel nu ar rezista testului concurentei pietei libere.
- Este important cand urmarim dezbaterile curente privind "criza capitalismului" sa nu ne lasam furati de judecatile superficiale si motivate politic ce arunca vina pe piata libera si capitalism. Nu inseamna ca sectorul privat nu are o vina. Dar el este butoiul de pulbere. Chibritul a fost aprins de stat. Lacomia si iresponsabilitatea sunt constante ale naturii umane. Statul insa nu trebuie sa le alimenteze.
- Competitia capitalista in limitele statului de drept este ceva bun, pentru ca preseaza firmele sa fie eficiente. Problema apare cand ea este restransa de stat sau de intelegeri private, girate sau tolerate de complicitatea statului si este distorsionata prin reglementari necorespunzatoare.
- Deja economia noastra sufera de o supraincarcare cu interventionism. Avem deja o inclinatie maladiva pentru etatism.
Valeriu Stoica preda la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si este vicepresedinte al Partidului Democrat-Liberal
Dragos Paul Aligica preda la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA) din Bucuresti si este Fellow al Hudson Institute in Washington DC
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
