Traim intr-o lume in care povara se imparte. Oamenii isi finanteaza confortul intr-un sistem combinat. Facturile curente sunt platite din venituri. Pentru celelalte, casa, alte bunuri de folosinta indelungata, se imprumuta la banci.
Sistemul l-am preluat si noi. Vreo trei-patru milioane de romani au acces la credite de consum. Mici, din nefericire. A luat avant, chiar daca pe un segment restrans al populatiei, creditul ipotecar. Suntem insa departe de tarile dezvoltate. Din mai multe motive. Populatia are prea putine bonitati. Inflatia, inca mare, mentine dobanzile la un nivel descurajator. In plus, dezechilibrul dintre cererea de consum (in crestere rapida) si oferta mult prea restransa de bunuri si servicii obliga Banca Nationala sa taie din aripile creditului de consum.
Cum ar curge viata daca milioane de familii, din Romania, ar locui in case cumparate cu credite ipotecare? Sau: cum ar trai romanii daca, pe deasupra, si-ar fi cumparat, cu credite bancare mobila, automobile, produse electrocasnice si electronice? Fara indoiala ca viata, la noi, daca un numar semnificativ de familii ar ajunge la confort prin indatorare, ar curge tot asa cum curge in numeroase tari occidentale, in toate acele familii pentru care drumul spre confort trece prin banci.
Sa judecam. Romania are, acum, o nevoie vitala, rostita doar in surdina si revoltator de rar. Nevoia de a-si forma un nucleu puternic si sanatos de tehnicieni performanti, de la manageri la meseriasi, cateva sute de mii, poate un milion, care sa impinga economia in sferele eficientei, productivitatii si profitabilitatii, tragand dupa ei milioane de salariati "de rand", pe care sa-i scoata din valmasagul muncii la intamplare si sa-i atraga in infaptuiri bine organizate, desfasurate sub semnul Sfintei Concurente. Ei bine, aceasta nevoie vitala si-ar putea gasi un sprijin solid intr-un astfel de proiect.
Sa ne imaginam o stare de fapt ce a prins deja contur in Occident si tinde sa fie multiplicata - o familie locuind intr-o casa construita cu credit ipotecar; un automobil, in garaj, cumparat cu bani de la banca; incaperi in care totul, mobila, televizor, radio, frigider, masina de gatit, poarta amprenta creditului de consum - transpusa in atmosfera specifica unui oras romanesc. Ce ne-ar fi dat sa vedem daca totul ar fi adevarat? Ne-am mira cum creste presiunea intregii familii in jurul unor barbati dintre cei care, dimineata, se trezesc mahmuri, fara nici un dor de munca, dupa ce au chefuit pana noaptea tarziu; parinti, neveste, copii
i-ar lua "pe sus" si i-ar trimite la lucru, de teama sa nu vina banca si sa le ia tot: casa, lucruri din casa, automobil. Ori oameni cumsecade, la locul lor, dar neobisnuiti sa se speteasca muncind, schimbandu-si radical comportamentul, din aceleasi motive, restrangandu-si timpul liber si invatand din rasputeri ca sa devina competenti si competitivi. Sau meseriasi, dintre cei indolenti, devenind dintr-o data preocupati de munca lor, de lucrul bine facut. Cunoasteti vreun stimulent mai eficient pentru cheful de munca?
Ei bine, fara bonitati (venituri mai mari din munca, din afaceri profitabile) si fara o crestere puternica a ofertei interne nu vom avea sansa unui stimulent atat de eficient pentru munca performanta si pentru lucrul bine facut.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
