Printre domeniile în care România şi-a asumat obligaţii în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) se numără şi domeniul energiei. Conform PNRR, obiectivul reformei în energie este decarbonizarea, cu accent pe generarea de energie din surse regenerabile. Astfel, ca principal mecanism de sprijin pentru investiţiile în producţia de energie regenerabilă, Contractele pentru diferenţă, denumite în continuare CfD, garantează investitorilor în noi capacităţi de producţie de energie electrică vânzarea energiei care va fi produsă la un preţ fix până la 15 ani de la încheierea contractului. Tehnologiile eligibile sunt tehnologiile de producere a energiei electrice care utilizează resurse eoliene onshore, resurse eoliene offshore, resurse solare fotovoltaice, resurse hidro, resurse nucleare, hidrogen şi stocarea energiei. Cadrul general pentru implementarea şi funcţionarea CfD a fost aprobat prin Hotărârea de Guvern publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 333 din 10 aprilie 2024, Partea I (HG 318/2024).
Natura de ajutor de stat a mecanismului de sprijin. Articolul 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene statuează că ajutorul de stat este, ca regulă, incompatibil cu piaţa internă, instituind deopotrivă o serie de excepţii. Poate fi considerat compatibil ajutorul de stat destinat să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi dacă nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Prin urmare, statele membre pot acorda facilităţi în vederea creşterii eficienţei energetice sau în vederea promovării producerii de energie din surse regenerabile, domenii direct legate de protecţia mediului şi de reducerea poluării industriale, cu titlu de ajutor de stat. Comisia Europeană, gardianul care asigură respectarea normelor unionale în materie de concurenţă, a aprobat acordarea de către România a unei scheme de ajutor în valoare de 3 miliarde de euro (15,22 miliarde lei) în sprijinul aplicării mecanismului CfD, fonduri asigurate din Fondul de Monitorizare[1].
Ajutorul de stat va fi acordat fie prin licitaţie, fie ad-hoc, atunci când datorită specificului tehnologiei nu se poate aplica un proces de selecţie competitiv. Termenii şi condiţiile CfD ad-hoc sunt stabiliţi prin negociere directă şi sunt supuşi obţinerii deciziei de autorizare din partea Comisiei Europene. Prima licitaţie vizează capacităţile de producţie a energiei solare (1000MW) şi a energiei eoliene (1000MW). Toate procedurile se vor desfăşura în perioada mai-august, cu semnarea contractelor prognozată pentru septembrie 2024.
HG 318/2024 prevede că, în cazul în care Ministerul Energiei identifică o neconformitate în ceea ce priveşte ajutorul de stat, acesta va întreprinde toate demersurile necesare pentru remedierea neconformităţii sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, pentru recuperarea ajutorului acordat, inclusiv a dobânzilor aferente.
Cum funcţionează un CfD? Cele două părţi într-un CfD sunt beneficiarul (care trebuie să îndeplinească condiţia de a fi persoană juridică înregistrată în scop fiscal în România) şi contrapartea CfD, respectiv Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale „OPCOM” S.A. HG 318/2024 utilizează două noţiuni, preţul de referinţă şi preţul de exercitare, care determină însăşi miza încheierii unui CfD – plata pentru diferenţă: (i) preţul de referinţă - preţul per megawatt-oră calculat de către ANRE în conformitate cu o formulă prestabilită şi (ii) preţul de exercitare - preţul per megawatt-oră determinat fie prin licitaţie, fie prin negociere (în cazul CfD ad-hoc).
“Câştigătorul” în contract poate fi beneficiarul CfD atunci când preţul de referinţă este mai mic decât preţul de exercitare. În acest caz, contrapartea CfD îi va plăti beneficiarului o sumă de bani care constă în această diferenţă dintre cele două preţuri, înmulţită cu cantitatea de energie electrică măsurată şi livrată de capacitatea de producere a energiei electrice CfD în Sistemul electroenergetic naţional şi vândută pe pieţele organizate. Simetric, dacă preţul de exercitare este mai mic decât preţul de referinţă, în baza aceleiaşi formule anterior menţionate, beneficiarul CfD va datora plata pentru diferenţă contrapărţii CfD.
Depăşirea graniţelor pieţelor organizate. CfD încetează ca urmare a nerespectării interdicţiei de a vinde în afara pieţelor organizate cantităţile produse de capacităţile care fac obiectul CfD. Într-o asemenea situaţie, beneficiarul CfD plăteşte orice sume care rezultă din această încetare conform prevederilor CfD şi rambursează către contrapartea CfD orice plăţi pentru diferenţă primite în anul respectiv care corespund unor astfel de cantităţi. Piaţa organizată este definită de legislaţia aplicabilă în domeniul energiei ca fiind un sistem multilateral care facilitează reunirea intereselor unor terţe părţi în materie de cumpărare şi de vânzare de produse energetice angro într-un mod care să aibă ca rezultat un contract.
Profitulexcedentarşifonduldelichiditate. Contractul bilateral este definit ca fiind oricare contract bilateral care priveşte achiziţia de energie electrică încheiat pe o piaţă organizată de energie electrică. În cazul în care un beneficiar CfD vinde producţia de energie, în totalitate sau în parte, prin contracte bilaterale, profitul excedentar obţinut din aceste contracte trebuie returnat contrapărţii CfD conform următoarelor reguli:
- dacă preţul contractului bilateral este mai mare decât preţul de referinţă, iar preţul de exercitare este mai mare decât preţul contractului bilateral, beneficiarul CfD returnează 50% din veniturile obţinute în cadrul contractului bilateral, calculat ca produs între cantităţile de energie electrică vândute şi diferenţa dintre preţul contractului bilateral şi preţul de referinţă;
- dacă preţul contractului bilateral este mai mare decât preţul de exercitare şi preţul contractului bilateral este mai mare decât preţul de referinţă, iar preţul de exercitare este mai mare decât preţul de referinţă, beneficiarul CfD va returna:
- 100% din veniturile obţinute, calculate ca produs între cantităţile de energie electrică vândute şi diferenţa dintre preţul de exercitare şi preţul de referinţă;
- 50% din veniturile obţinute, calculate ca produs între cantităţile de energie vândute şi diferenţa dintre preţul contractului bilateral şi preţul de exercitare;
- dacă preţul contractului bilateral este mai mare decât preţul de exercitare şi mai mare decât preţul de referinţă, iar preţul de referinţă este mai mare decât preţul de exercitare, beneficiarul CfD returnează 50% din veniturile obţinute, calculate ca produs între cantităţile de energie vândute şi diferenţa dintre preţul contractului bilateral şi preţul de referinţă.
Profitul astfel returnat va constitui parte din fondul de lichiditate CfD constituit pentru asigurarea resurselor financiare necesare implementării mecanismului de sprijin. Celelalte surse de finanţare ale acestui fond sunt (i) fondurile europene nerambursabile, (ii) plăţile de diferenţă datorate de beneficiarul CfD contrapărţii CfD şi (iii) contribuţiile contrapărţii CfD.
Concluzii. Acest act normativ reprezintă nu numai o aliniere la cadrul general existent în jurisdicţiile dezvoltate, permiţând investitorilor strategici accesarea pieţei interne pe coordonate familiare acestora, dar şi un sprijin tuturor investitorilor din domeniul energetic, prin reglementarea componentei financiare a contractelor de vânzare a energiei, setând un cadru echilibrat de bonificare pentru aceştia. În ultimă instanţă, însă, reglementarea are o sferă mult mai largă de beneficiari – întreaga populaţie, accelerând tranziţia verde. O producţie sporită de energie din surse regenerabile facilitează concretizarea obiectivului decarbonizării, obiectiv fundamental în atingerea dezideratului sustenabilităţii. Modul în care va funcţiona sistemul este descris detaliat în actul normativ, însă eficienţa sa este o chestiune a cărei măsură o va da doar timpul.
[1] Un mecanism de finanţare instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
