O problema spinoasa pe agenda anului 2006: salariul. Media lunara, de 200 de euro, ne coboara cu mult sub cotele atinse in tarile care, in UE, au cele mai mici venituri.
Totodata, FMI ne-a reamintit inca o data, ieri, ca la noi cresterile salariale nu sunt sustinute de performante economice. Intr-adevar, ne poticnim la interferenta centrilor nervosi ai progresului: productivitate, calitate, eficienta. Cat timp economia noastra nu va scapa din aceasta capcana, cresterile de PIB nu vor aduce sporuri salariale.
Populatia Romaniei are insa nevoie de un balon de oxigen. Nu-l va capata sub forma unor sporuri consistente de salarii.
Din aceasta cauza, ne sta in cale un mult prea inalt prag psihologic. Am pornit intr-o cursa dura fara ca moralul majoritatii populatiei sa fie cel optim. S-a produs, la noi, un fenomen grav: pentru ca bunastarea atat de asteptata a intarziat prea mult sa devina realitate, visul s-a spulberat. In locul lui a aparut dezamagirea. Oamenii si-au pierdut elanul.
Consecintele sunt extrem de grave pentru populatie, pentru economie si pentru stat. Cum sa alergi intr-o cursa atat de grea cu oameni descurajati si deprimati?
Acum, in 2006, an decisiv privind integrarea europeana a Romaniei, normal ar fi ca toata tara sa fie rascolita de un extraordinar efort comun. Efort care sa cuprinda intreaga societate, de la profesorii universitari pana la cultivatorii de zarzavaturi si crescatorii de vite. Dar suntem departe de un astfel de suflu. Nu numai ca n-a sunat mobilizarea generala, dar nici macar nu e prea raspandita intelegerea importantei si anvergurii bataliei pe care o avem de dat in acest an.
O populatie in scadere, ce a coborat deja sub pragul de 22 de milioane de suflete, se inghesuie in sala de asteptare. O populatie in mare parte parca rupta de spiritul timpului, nutrind speranta confuza ca va veni ea o zi in care viata noastra se va schimba, traiul nostru se va schimba. Desi multi dintre romani si-au pierdut pana si speranta ca vom putea schimba ceva in stilul nostru de viata, in felul nostru de a fi, de a trai. Lucrul cel mai grav e ca s-a ingrosat numarul romanilor ce s-au obisnuit cu saracia si se multumesc sa traiasca din ajutorul social.
Probabil ca natia a mai avut momente de motaiala, de vreme ce pasoptistii au pornit la lupta cantand "Desteapta-te romane!". E timpul, iar, sa sune desteptarea. Si daca miza e viitorul nostru in UE, de ce n-am aduce drept gaj istoria noastra traita? Desigur, istoria eroica, a faptelor drepte si nu istoria faptelor strambe ori, la fel de rau, a iluziilor in care ne-am leganat adeseori. Pentru a tasni din capcana mentalitatilor invechite, care ne tin in loc. Fiindca nu mai are nici un sens sa ramanem impacati cu aceasta nedreptate, pe care singuri ne-am facut-o, de a fi saracii Europei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
