Toti actorii dintr-o economie de la nivel de oras pana la nivel de tari sau natiuni traiesc de multi ani de zile sub influenta directa a societatilor transnationale sau multinationale cum mai sunt cunoscute. Aceste firme mamut prin puterea pe care au ajuns sa o detina stapanesc de fapt astazi tari si continente avand aliati puternici in sistemul bancar dar si in suficiente guvernele nationale incompetente sau chiar mai rau, slabite sau corupte. Aceste firme gigant poseda o expertiza de calitate juridica si economica, au resurse imense la dispozitie si o organizare foarte foarte buna, sunt foarte profitabile de cele mai multe ori, uzand de tehnici si practici economice deseori la limita legalitatii. Prin cumulul de resurse pe care le detin aceste societati practic au posibilitatea sa exploateze la maxim oportunitatile de business sau slabiciunile existente in orice comunitate mai mare sau mai mica, au posibilitatea sa transfere rapid mijloace de productie de la o regiune la alta, practic absorb constant toata seva din fiecare economie in care s-au implantat si activeaza.
Foamea permanenta pentru un profit maximizat alaturi de resursele variate de care dispun (chiar anumite practici neconcurentiale si uzanta transferarii fondurilor prin intermediul paradisurile fiscale) determina ca aceste super-firme sa fie si sa se comporte ca un organism economic perfect adaptat realitatilor locale, cu ultra performante care practic marginalizeaza pana la extinctie multe alte firme mici sau medii din mediile economice in care aceste transnationalele activeaza. In mod concret sunt sortite pieirii sau subdezvoltarii economice si capitalizarii scazute tocmai acele firme mici si medii care pot ridica o economie, tocmai clasa mica si medie a firmelor fiind condamnata pe termen nedeterminat.
Transnationalele isi repatriaza profitul constant si-l directioneaza catre entitati private (fonduri de investitii, asociatii diverse, grupuri de interese) hranind deasemenea si concernele bancare asociate carora le sporesc capitalizarea, insa aceste societati gigant asigura in final prea putine efecte benefice tarilor in care activeaza , nu le asigura dezvoltarea ci maxim supravietuirea. Firmelor mici sau medii le raman putine sanse de dezvoltare durabila si consecventa, de multe ori au doar sansa de a se pozitiona pe pietele nationale doar pe zone de nisa sau pot opta sa-si uneasca fortele in speranta acapararii unei felii de piata cat de cat semnificative care sa le asigure marje de profit mai bune, care sa le asigure un minim de acumulare si capitalizare, insa lupta deseori este complet inegala si inechitabila.
Ca si concluzie atat timp cat multinationalele continua sa fie vector puternic al accelerarii procesului de polarizare a bogatiei si al capitalului, ele vor sufoca si vor controla indirect societatile in care activeaza si carora le controleaza (consuma) resursele de orice fel. Aceste societati gigant nu ofera sansa redresarii si revenirii economice la nivel consistent de care o tara sau o regiune are nevoie prin revitalizarea paturii de mijloc a propriei economii. In mod curent si practic sunt marginalizate semnificativ firmele mici si medii care printr-o dinamica economica mai solida ar putea cel putin teoretic sa declanseze ritmuri mai extensive de antrenare in economie, ar putea practic genera bogatie pentru o plaja mai larga de indivizi. In timp ce multinationalele cresc continuu si cuceresc constant noi teritorii avand la dispozitie o plaja de resurse relativ inepuizabile cantitativ si calitativ, ceilalti membri ai jocului economic dintr-o anumita arie (tara, regiune, continent) vor fi continuu si puternic afectati, vor cauta calea supravietuirii si isi vor vedea sansele de dezvoltare limitate ca si viteza, amploare sau diversitate.
Cristian Popa este economist
