Consiliul European din 14 – 15 martie 2013 pare să fie unul dintre cele mai „liniştite“ summit-uri din ultima periodă, deşi pe agenda acestuia se află elemente care privesc criza economică, statusul celui de-al treilea Semestru European şi relaţiile strategice ale Uniunii Europene cu Federaţia Rusă.
Dacă pe elementele generale şi pe relaţiile strategice dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă putem vorbi de direcţii cu componentă politică ceva mai pronunţată, în ceea ce priveşte Semestrul European, acesta intră în logica coordonării politicilor economice, bugetare şi de reforme structurale.
Pentru cei mai puţin familiari cu terminologia, Semestrul European, mai exact direcţiile celui de-al treilea Semestru European au fost conturate cu ocazia Consiliului European din 13 – 14 decembrie 2012, pe baza Analizei Anuale a Creşterii, publicată de Comisia Europeană la 28 noiembrie 2012. Acelaşi Consiliu European din 13 – 14 decembrie 2012 a decis de altfel şi faptul că priorităţile pentru Semestru rămân neschimbate pe întregul parcurs al anului 2013 – iar printre obiectivele majore se poate menţiona efortul susţinut de ieşire din criză, concomitent cu creşterea economică sustenabilă.
Ca opinie personală, cred că perspectivele pentru anul 2013 par să nu fie deloc vesele, ci din contră, par să fie cel puţin la fel de sumbre precum au fost caracterizările anului 2012. În acest context, era oarecum de anticipat ca forurile europene să marcheze, prin consecvenţă şi măsuri susţinute, direcţiile care ţin de viitor, mai cu seamă că semnalele din piaţă arată că cererea de credite rămâne încă redusă într-un sistem financiar încă nevindecat, ceea ce nu poate însemna altceva decât creştere economică nesatisfăcătoare.
Dacă veştile despre anul 2013 nu sunt deloc bune, pe o creştere economică a zonei Euro foarte aproape de zero şi o contracţie a PIB-ului de 0,3%, anul 2014 se arată ceva mai promiţător. Uniunea Europeană speră pentru anul viitor la o creştere de peste 1,5% pe zona UE şi de peste 1,4% pe zona Euro, ceea ce trebuie să recunoaştem că nu e mult, însă este un salt consistent faţă de nivelul creşterii din acest an. Indicatorii care privesc rata şomajului în 2013 par să adauge valori record – spre exemplu în zona Euro şomajul ajunge în acest an la valoarea de 11,9%.
Poate că mai importantă decât cifrele-record ar fi încrederea de care se bucură spaţiul european şi zona Euro în special – preocupările esenţiale concretizându-se în îmbunătăţirea încrederii investitorilor, restabilirea creşterii economice pe termen scurt şi, în acest context şi nu în ultimul rând, abordarea temei şomajului – cu preponderenţă pe şomajul înregistrat în rândul tinerilor. De altfel, se pare că în aceste condiţii, unele dintre cele mai generoase obiective ale strategiei Europa 2020 (combaterea săraciei) devin greu, dacă nu cumva aproape imposibil, de atins.
În concluzie, se poate spune că este de aşteptat ca la Consiliul European din 14 – 15 martie 2013 să se convină asupra principalelor orientări strategice, fie că este vorba despre programele de stabilitate sau convergenţă la nivel european, fie că este vorba despre acelea naţionale de reformă, inclusiv în ceea ce priveşte locurile de muncă.
Interesant este că în calendarul Semestrului European este prevăzut ca până la sfârşitul lunii aprilie statele membre să prezinte Comisiei Europene programele de stabilitate, convergenţă şi pe cele naţionale de reformă, simultan urmând a se trage concluzii importante cu privire la măsura în care unele dintre obiectivele strategiei Europa 2020 au fost atinse, sunt pe cale de a fi atinse ori, din păcate, nu mai pot fi atinse în termenul preconizat.
Aceasta este etapa preliminară a Semestrului European, etapă în care se trasează obiectivele şi direcţiile de actiune, dar şi etapa în care se stabileşte matricea de calificare a răspunsurilor pe care urmează sa le ofere statele-membre Comisiei Europene în ce priveşte atingerea obiectivelor din strategia Europa 2020.
Acestea fiind datele, aş vrea să atrag atenţia asupra prestaţiei României pe elementele de mesaj cu care, din nefericire, ne-am obişnuit la Bucureşti, însă care la Bruxelles provoacă un anumit tip de rezervă şi consternare. De altfel, nu numai mesajele politice de la Bucureşti sunt cele care pot provoca prejudicii de percepţie, dar şi gesturile politice care contravin direcţiei la care s-a aliniat întreaga construcţie europeană ne pot individualiza, dar şi izola în egală măsură.
Rămâne, aşadar, esenţială consecvenţa pe măsurile de reformă, de ieşire din criză şi stimularea unei creşteri economice sustenabile, elemente care, de cele mai multe ori, afectează apetitul politic domestic în acumularea de simpatie electorală.
Având în vedere nivelul tehnic deosebit de ridicat al proximei ediţii a Summit-ului Consiliului European, cred că orice mesaj necalculat corect şi care vizează obiective mici, meschine, mai mult pentru uzul satisfacţiei interne, pot decredibiliza România şi pot compromite buna prestaţie a ţării noastre de până acum pe acest palier comunitar.
Cristian Diaconescu este consilier prezidenţial, fost ministru de externe
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
