Mediatizarea de care s-a bucurat Premiul pentru excelenta in cultura romaneasca a fost, anul acesta, pe masura valorii trofeului, a nominalizatilor, a castigatorului si - de ce nu - a componentilor juriului. Intr-un articol de acum cateva zile din Ziarul Financiar se facea prezentarea succinta a celor sapte candidati si, din nici o alta ratiune decat criteriul varstei, primul despre care s-a vorbit a fost Alexandru Paleologu. Pura coincidenta cu faptul ca el a fost chiar laureatul de miercuri seara, dar coincidentele provoaca uneori frisoane, la simplul gand ca indaratul lor se poate ascunde altceva - o premonitie de pilda, deghizata in cea mai banala intamplare cu putinta. Se mai spunea in respectivul articol ca amploarea personalitatii fiecarui nominalizat in parte va face extrem de dificila misiunea juriului: aceea de a-l alege pe primul dintre egali, si ca, oricum, cu asemenea nume in competitie, a castiga sau a pierde devine aproape o chestiune de hazard. Pe de alta parte insa, a desemna un castigator, oricare ar fi acesta, este miza si justificarea oricarui concurs. Continuare in pagina 7 "O noua coroana imperiala pe fruntea Paleologilor", asa ati putea sa va intitulati articolul pe aceasta tema, ne-a sugerat in seara decernarii premiilor poeta Doina Tudorovici, autoare a unui volum de interviuri cu ultimii boieri romani in viata - "Amurgul nobililor" -, in paginile caruia figureaza si un dialog cu distinsul scriitor laureat. atim din "Amurgul nobililor" ca Alexandru Paleologu este urmas al lui Andronic, primul print bizantin care s-a lasat atras de ?arile Romane, a caror istorie descendentii sai o vor scrie vreme de cateva secole; stim de asemenea ca Alexandru Paleologu nu mai are arbore genealogic (s-a vazut silit sa-l distruga din cauza comunistilor) si nici inel cu blazon, pentru ca acesta i-a fost confiscat probabil de Securitate in anii de detentie; ca a facut puscarie "nici prea multa, nici prea putina", dupa cum insusi marturiseste: mai mult de cinci ani i-ar fi distrus destinul, mai putin de cinci l-ar fi privat de o experienta unica. Umilit de persecutorii sai, a stiut ca de fapt ei sunt cei care stau in genunchi: "Puscaria este facuta tocmai pentru a te face sa suferi. Calaii stateau doar in aparenta deasupra mea cand eu ingenuncheam". Dar nu este oare umilinta calea spre orgoliu? Nu ne-am propus sa facem aici portretul lui Alexandru Paleologu, pur si simplu ne-am lasat furati de ideea de a vorbi despre el si altfel decat insiruindu-i cartile, premiile, functiile, pentru ca omul egaleaza in cazul lui opera. Mai trebuie adaugat ca Premiul pentru excelenta a venit pentru Alexandru Paleologu intr-un an de gratie - Anul Eminescu - in care ni se pare, pentru prima oara dupa foarte multa vreme, ca in Romania cultura isi recastiga demnitatea si audienta, pentru ca incepuseram sa credem ca orice infractor de doi bani este mai mediatizat decat cel mai important creator contemporan. Bine ca ne-am inselat, bine ca valoarea premiilor creste, pentru ca o data cu aceasta creste nivelul de audienta al actului cultural, bine ca politicienii se arata tot mai des pe la manifestari culturale de amploare desi nu o fac neaparat de dragul culturii, bine ca se gasesc tot mai multi oameni de afaceri dispusi sa investeasca in arta, bine ca se inmultesc revistele literare de calitate, spectacolele de referinta, cartile bune, bine ca in sfarsit cultura a deprins arta competitiei. Anul Eminescu se anunta benefic din acest punct de vedere, pentru ca a descatusat brusc energii spirituale pe care le socoteam epuizate. O mediatizare sistematica si fara precedent a poetului national, proiecte de amploare legate de opera lui, formidabile dispute pro si contra au lasat sa iasa la iveala faptul ca in Romania de astazi exista un mare potential cultural, creatori de exceptie si produs artistic de export. Nu vrem sa lasam impresia ca Premiul pentru excelenta acordat miercuri este singurul care-i rasplateste in mod semnificativ pe creatori. In 15 ianuarie, beneficiind de asemenea de o mediatizare pe masura evenimentului, poetului Cezar Ivanescu i-a fost acordat la Botosani Premiul national de poezie, destul de consistent din punct de vedere financiar si mai ales foarte important pentru ca se leaga de numele lui Eminescu. Uniunile de creatie - a Scriitorilor, a Artistilor Plastici, a Compozitorilor si Muzicologilor s.a. - isi premiaza anual membrii pentru lucrarile de referinta din anul anterior, unele edituri si fundatii ofera de asemenea premii ce isi onoreaza destinatarii. In ultima vreme, festivitatile de premiere organizate de aceste institutii de cultura tind sa se scuture de rigiditatea si banalitatea care le-au insotit decenii la rand si sa devina adevarate show-uri, care incanta, la care ar dori sa ia parte orice spectator si pe care ar vrea sa le vada orice telespectator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
