Crizele economice au o trasatura comuna, dovedita istoric, ce ajuta lumea sa nu innebuneasca de tot: vin si trec. Drama este ca desi trec, unele repede, altele incet, in cativa ani chiar, lasa in urma lor mai multe falimente, mai mult somaj, mai multa saracie si mai multa suferinta.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, americanii au trecut prin mai multe crize, unele lungi, altele scurte, cu urmari grave sau mai putin grave. Semnificativ este faptul ca, in vremuri de criza, desi apareau numeroase studii care dadeau o importanta exagerata curbelor de descrestere, societatea in ansamblu nu se lasa descurajata. Desi americanii se trezeau, dintr-o data, cu valuri de inflatie si somaj, fiind nevoiti sa munceasca mai mult si sa castige mai putin, caci salariile reale erau reduse drastic de inflatie, nu disperau.
Criza actuala, izbucnita in vara lui 2007 si care continua, pare a fi insa mai cumplita decat celelalte. Mai ales dupa rabufnirea puternica de zilele trecute, intr-un moment in care parea ca lucrurile se calmeaza, pe fondul unor cifre ceva mai optimiste privind cresterea economica din SUA. Si pe neasteptate o stire a facut explozie. O explozie mai puternica decat cele precedente: Bear Stearns, Freddie Mac, Fannie Mae. Acum era vorba despre Merrill Lynch, o uriasa banca de investitii care intrase in deriva si a fost salvata, in ultima instanta, de Bank of America. Si de Lehman Brothers, de asemenea o mare banca de investitii, in pericol sa se scufunde si ea, care a strigat dupa ajutor.
In crizele precedente, ma refer la cele de dupa Al Doilea Razboi Mondial, americanii au mizat pe piete. Chiar daca pietele gresisera grav si erorile lor au provocat crizele. Fiindca si pietele gresesc. Ei bine, cu rare exceptii, pietele au fost lasate sa-si repare singure greselile. Increderea in ele fiind nelimitata.
De altfel, in toti acesti ani, americanii au inteles mai repede decat altii ca piata financiara - cu institutiile ei specifice: banci, burse, fonduri de investitii, societati de asigurari, care atrag zeci de milioane de persoane, ce au consimtit sa-si asume un risc ceva mai mare si care, astfel, adauga un plus de castig la veniturile lor obisnuite - este cap de coloana. Iar faptul ca multiplica bani a facut-o atractiva in ochii unei mari parti a populatiei si ai companiilor, care simt astfel indemnul de a veni cu economiile lor pe aceasta piata, pentru a castiga mai mult. Marele scop fiind multiplicarea investitiilor. Si, deci, multiplicarea banilor.
Fascinati de ideile monetariste ale lui Milton Friedman, americanii s-au convins ca o cale buna in economie e greu de gasit, daca nu imposibil, fara libertatea de alegere. Dovada a venit repede: economiile deschise - fiind mai dinamice, mai inovative, avand mai multe optiuni in aplicarea politicilor si de valorificare a resurselor - obtineau de regula rezultate bune. Inainte de orice, libertatea de alegere a insemnat libertatea de schimb: de marfuri, de titluri de valoare, de bani.
America, lasand in seama pietei impartirea resurselor, inclusiv a banilor, organizarea productiei si repartizarea profitului, nu miza insa exclusiv pe despartirea statului de economie. Mai cu seama ca economia de piata nu se poate dezvolta, nu se poate consolida fara institutii solide. Si fara legi bune. Iar institutiile, legile nu pot sa existe fara stat. Tara are nevoie de legi intelepte, care sa nu fie impilate de o teologie tirana si exclusivista, dar sa fie extrem de riguroase. Si are nevoie si de respect deosebit fata de legi. Pentru ca numai puterea legilor ii putea da taria sa fie la inaltimea cerintelor noilor vremuri.
In acelasi timp, insa, convinsa ca nu va putea avea o economie de piata sanatoasa fara institutii de piata, fara o cultura de piata si fara un ascutit spirit al luptei pentru profit, America a dat uitarii momentele fierbinti in care a chemat statul in ajutorul economiei. Uitase inclusiv de pactul dintre stat si piata, de dupa Marea Criza din anii 1929-1933. Pact ce a ajutat economia americana sa se refaca si sa prospere.
Acum, America face un nou pact cu dracu' chiar in toiul crizei. Crezand mai departe in puterea pietei libere. Dar acceptand ca libertatea pietei, cu marele ei atu, concurenta, nu inseamna in niciun fel "circulatie fara reguli". Acelor intreprinzatori din economia reala, care n-au incetat sa ceara sa fie lasati in pace, pentru ca stiu ei mai bine sa-si organizeze afacerile, le da acum de inteles ca nici atunci cand alearga cu automobilul pe autostrada nu sunt lasati de capul lor. Pe autostrada circulatia e libera, dar reglementata. Si piata e libera, dar are nevoie de organizare si reglementare. Statul e chemat, acum, sa se implice in salvarea marilor banci ajunse in deriva si, de aceasta data, probabil, dupa ce va fi trecut lacu' piata financiara va accepta noi reglementari.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
