Am auzit voci, unele oficiale, care sustin ca restructurarea economiei romanesti ar fi in curs de finalizare. Cine crede asa ceva se imbata cu apa rece. Pana departe mai e drum lung.
Uniunea Europeana, de la care vom primi bani si logistica, asteapta in schimb pasi mult mai mari si mai iuti spre o grabnica insanatosire a economiei. Posibila, in primul rand, prin grabirea restructurarii. Dar panta nu poate fi urcata la intamplare. Avem nevoie de cateva repere, care sa ne arate drumul cel bun.
Iata insa ca noi folosim zilnic, pana la demonetizare, aceasta sintagma: "restructurarea economiei". In cele din urma, am facut din restructurare scop, cand de fapt e doar mijloc. Atat si nimic mai mult.
De ce vrem restructurare? Ca sa ajungem la eficienta economica. Asa au procedat si tarile din jur, a caror experienta ne poate fi folositoare. Putem insa gasi raspunsuri bune si la noi in tara, in acele putine intreprinderi de stat care au trecut din pozitia cu spatele la piata intr-o pozitie noua, neobisnuita pentru ele, dar extrem de avantajoasa: cu fata la piata. Si le mai putem afla in intreprinderile private de elita - putine si ele, din nefericire -, unde intregul personal lucreaza cu ochii pe productivitate, pe costuri, pe vanzari.
Nu cred insa ca sunt modele de urmat acele intreprinderi de stat care au reusit sa obtina un spor de eficienta, dar prea putin semnificativ, folosind calea cea mai simpla: au trimis in somaj o parte din personal. Eficienta a saltat un pic prin eliminarea surplusului de salariati. Dar cei care si-au pastrat slujbele au vazut ca salariile lor au ramas sub nivelul plusului de productivitate obtinut. Iar cei care si le-au pierdut, devenind someri, au fost nevoiti sa infrunte o piata a muncii adeseori ostila, ce le ofera prea putine sanse de reincadrare.
Tocmai restructurarea facuta cu jumatati de masura a dus la esec. Nu se investeste in industrie, serviciile se dezvolta incet, asa ca personalul dislocat este in prea mica masura absorbit de oferta noilor firme, inca restransa.
Restructurarea nu se poate opri aici. Drumul e lung. Incepe cu intronarea disciplinei financiare, ceea ce inseamna ca banii nu pot ajunge decat acolo unde sunt acoperiti cu munca eficienta, cu bunuri si servicii acceptate de piata. Si continua cu solutionarea problemelor legate de competitivitate, de performanta. De incheiat... nu se incheie niciodata.
Suna deja banal aceasta sintagma: "grabirea restructurarii". S-au saturat de ea si intreprinderile, si populatia, probabil ca si politicienii. Dar asta e problema noastra: grabim restructurarea economiei sau ne taiem singuri craca de sub picioare.
Cei din intreprinderile neviabile insa nu s-au saturat sa intinda mana la buget si sa faca galagie sa li se garanteze "comenzi de stat", sintagma care dupa cum se vede nu-i agaseaza. Si nu s-au saturat nici de atentatul la buzunarul celor harnici si tacuti. Lor nu li se pare ca s-ar fi banalizat incurajarea acestui soi de pomana publica, prevestitoare de noi blocaje. Dar li se pare banal si agasant ori de cate ori se vorbeste despre cerinta de a fi consolidat un sistem integrat de piete libere, capabil sa transmita intreprinderilor semnale semnificative privind consumurile, personalul, folosirea resurselor, preturile. Numai ca fara piete libere nu vom avea nici o economie capabila sa valorifice eficient banii si munca.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
