Surpriza de proportii pe care declaratia televizata a presedintelui in exercitiu, Emil Constantinescu, a furnizat-o natiunii a lovit, cu certitudine, clasa politica in moalele capului. Mai ales in combinatia incendiara dintre lovitura de teatru si premiera politica nationala.
Partidele, in special PDSR, vor fi marcate de acum inainte de doua componente ale demersului lui Constantinescu: implicatiile gestului in sine plus mesajul discursului prezidential.
Pe primul palier, fortele politice trebuie sa-si reconsidere aliantele, existente sau potentiale. In stransa legatura cu aceasta, nici candidatii la prezidentiale nu mai pot avea acelasi profil, iar renuntarea numarului 2 - potrivit sondajelor - face loc nu numai inca unui candidat, ci si unui alt tip de candidat, pe care presedintele l-a numit candidatul-manager.
Discursul lui Emil Constantinescu loveste si mai greu in strategiile si mesajele electorale ale partidelor. Presedintele nu a renuntat la o noua candidatura, potrivit propriilor declaratii, pentru ca nu avea sanse sa castige un al doilea mandat. Daca adversarii sai prefera sa se rezume la aceasta explicatie si se culca pe-o ureche, vor avea doar de pierdut.
Care au fost in schimb argumentele lui Constantinescu? El a evocat exact ceea ce-l doare pe romanul elector: coruptia, saracia, hotia generalizata. Gestul sau i-a legimitat discursul, care chiar daca va fi calificat drept populist de catre unii, este imposibil de catalogat ca politicianist.
In aceste conditii, PDSR, care si-a facut strategie din criticile la adresa actualei coalitii de guvernamant si a lui Constantinescu, ramane fara sac de box. Adica va trebui sa schimbe campania distructiva intr-una constructiva. Ceea ce ar presupune ca la fiecare rezultat al ultimilor patru ani pe care il critica sa vina cu solutii concrete, nu cu vorbe. Or, din acest punct de vedere, PDSR este vulnerabil, pentru ca se ridica intrebarea "daca le stiti asa de bine pe toate, de ce nu le-ati aplicat in 1992-1996?" Nici partidul lui Teodor Melescanu, care tinde sa se axeze pe critica actualei coalitii, nu mai poate ramane cu acelasi discurs
Revenind la miscarile din lista candidatilor la prezidentiale, cel mai afectat de gestul presedintelui va fi Ion Iliescu. Chiar daca incearca sa se poarte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In primul rand ca nu stie, in acest moment, cu cine se va confrunta in locul lui Constantinescu. Nu stie daca eventualul contracandidat va fi premierul Mugur Isarescu - greu de invins - sau altcineva, daca va fi un politician sau un tehnocrat, daca poate fi atacat sau nu si cu ce. Oricum, "noutatea" va fi un atu al inlocuitorului lui Emil Constantinescu, calitate ce va lucra clar impotriva lui Iliescu. Din acest punct de vedere, nici Teodor Melescanu sau Petre Roman nu prea mai au repere, fiindca sondajele de pana acum nu mai valoreaza nimic. De asemenea, taranistii au motive serioase sa fie ingrijorati, fiindca si-au pierdut candidatul propriu, care putea sa le aduca, dupa sondaje, macar un 10%, dintr-un electorat extrem de sigur si omogen. PN?CD se vede in situatia de a scoate din palarie un nou candidat, fiindca daca s-ar prezenta fara, efectul ar fi dezastruos. Liberalii par deocamdata favorizati, pentru ca, pe de o parte, pareau prea putin dispusi sa-l sprijine pe Constantinescu si, pe de alta parte, nu au anuntat inca pe cine vor sustine, deci pot urca pe valul unui candidat-surpriza, cu sanse.
Declaratia lui Emil Constantinescu lasa loc, asadar, la multe semne de intrebare si necunoscute privind evolutia scenei politice, singurul lucru cert in acest moment fiind ca vor urma schimbari dramatice. Ramane de vazut si daca presedintele va reusi sa-si duca la indeplinire programul enuntat in discursul de renuntare la candidatura. Altfel spus, va reusi Constantinescu, in urmatoarele patru luni, ceva spectaculos in materie de combaterea coruptiei, ceva ce n-a prea reusit in trei ani? Va avea reforma economica pe care a declarat ca o sustine un suficient de vizibil efect astfel incat sprijinul lui Constantinescu sa para ca a avut greutate?
In plus, ramane de vazut daca miscarea presedintelui va duce la o mai buna coagulare a fortelor politice - altele decat PDSR - in jurul unui alt candidat, daca gestul se va materializa intr-o victorie politica a succesorului, cu sau fara o victorie a unui pol de centru-dreapta. Sau va ramane o victorie de prestigiu personal a lui Emil Constantinescu, in dreptul caruia istoria va scrie "om de stat, primul presedinte al Romaniei care a renuntat sa mai candideze pentru un nou mandat, apreciat pentru tinuta sa morala".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
