Foarte rar s-a întâmplat ca un membru al guvernului, ministru,secretar de stat sau director într-o instituţie publică sauminister invitat la o reuniune a Ziarului Financiar pe diverse teme- infrastructură, fiscalitate, pensii private - să vină cu vreoprezentare proiectată pe un ecran.
În general, oficialii citesc cifre dezlânate de pe o hârtie,deseori cu încurcătura de rigoare provocată de încă neasimilatatăiere a zerourilor.
Nu este neapărat necesar ca aceia care vin cu prezentărielaborate până la nuanţa de culoare a chenarului fiecărei pagini -cazul corporatiştilor - să aducă într-adevăr un plus de conţinut,dar diferenţele sunt de fiecare dată izbitoare.
Pe de o parte, inşi greoi, cu priviri nesigure, care evită sărăspundă la întrebări şi de cele mai multe ori sunt încolţiţi deauditoriu, pe de altă parte oameni antrenaţi să ţină sala în mânăşi să convingă auditoriul de importanţa mesajului.
"Duelurile" stat-privat de la aceste conferinţe arată, la nivelmicro, situaţia generală din acest moment: administraţia publicăgreoaie, fără reacţie, blocată în "nu avem bani, nu se poate, aşane cere legea" şi mediul privat dinamic pentru că este nevoit să seadapteze la piaţă.
În general, poate că nu este cea mai bună formulă de a discutadespre activitatea unor funcţionari la modul individual. Poate căeficienţa activităţii lor depinde de un angrenaj, astfel încâtevaluările se pot dovedi incorecte.
Dar acolo unde arde cel mai mult la această oră economia, şianume starea infrastructurii, situaţia este prea dificilă pentru anu căuta explicaţii mai detaliate ale lipsei de rezultate.
Un exemplu de "specialist" paraşutat pe criterii politiceîntr-un sector vital pentru România era fostul responsabil cuautostrăzile din cadrul Companiei de Autostrăzi şi Drumuri. Invitatla o conferinţă a ZF la începutul acestui an, a fost presat deinvitaţi cu întrebările până aproape să plece din sală.
Se vedea că nu stăpânea deloc subiectul şi că nu avea date la zidespre ce se întâmplă în sectorul său, iar ceea ce doar izbutea săspună era doar "se munceşte, dar atâţia bani sunt", veşnicul refrenal drumarilor după 1989.
La recenta remaniere, a reieşit şi explicaţia pentru care eraatât de competent: omul avea studii de... agronomie şi doar pentrucă a fost un apropiat al fostului ministru Berceanu timp de mulţiani primise însărcinarea cu autostrăzile. Ca urmare, a fostschimbat.
Mai sunt şi alte exemple, dar acesta este unul dintre cele maibune pentru că în puţine sectoare competenţa statului mai poate fiverificată în mod direct, având în vedere retragerea sa dineconomie.
La ministerele Economiei, Sănătăţii sau al Învăţământului,autorităţile au rolul de reglementator şi supraveghetor mai multdecât de direct cheltuitor al banilor de la buget.
La Transporturi însă, ecuaţia este clară: bani primiţi -kilometri de şosea livraţi.
Astfel, nu întâmplător cel mai bun exemplu pentru ineficienţacheltuirii banilor publici este Compania Naţională deAutostrăzi.
Deşi a avut la dispoziţie 7 miliarde de euro în ultimii cinciani, rezultatele nu se văd: câteva zeci de kilometri de autostradăaruncaţi în mijlocul Transilvaniei şi câteva sute de kilometri deşosea reabilitată, de diverse categorii.
În pofida evidenţelor statistice, fostul ministru Radu Berceanuieşea de fiecare dată să explice, într-un mod atât de categoric cănu avea nimeni cum să facă faţă debitului său verbal, că nu suntsuficienţi bani, că proiectele au fost trasate prost în mandatullui Ludovic Orban, fost ministru din partea PNL, şi tot aşa.
Niciodată nu a spus: poate că este o problemă la nivelulCompaniei Drumurilor, vom face o analiză a modului cum este condusăaceastă companie, a balanţei între mijloacele avute la dispoziţieşi rezultate.
Săptămâna trecută însă, noul ministru, Anca Boagiu, din acelaşipartid cu dl. Berceanu, a admis într-un comunicat oficial ceea cetoată lumea vedea cu ochiul liber: este "dezastru" în construcţiade autostrăzi şi atragerea de fonduri europene.
D-na Boagiu nu este nici din presa care poate fi acuzată deveşnică nemulţumire şi nici din vreun partid de opoziţie astfelîncât spusele sale să poată fi aruncate în derizoriu. Este dinacelaşi partid cu fostul ministru al transporturilor.
Problema este că, imediat, a fost numit drept director alCompaniei de Autostrăzi un consilier al doamnei Boangiu, esteadevărat, deocamdată interimar.
Ceea nu se înţelege este de ce directorul acestei companii nupoate fi numit prin concurs, de ce funcţia sa nu poate fi ocupatăde către un profesionist de oriunde din lume, recrutat prinanunţuri în Financial Times sau Economist.
În plus, era recomandabil să fi fost publicat un raport asupraactivităţii Companiei de Autostrăzi de până acum înainte de a-icaracteriza activitatea.
Dar prezentările, analizele cu tabele şi grafice şi în generaldosarele aprofundate asupra unei chestiuni sunt ultimul lucru pecare trebuie să îl ceri unui funcţionar român, de orice rang ar fiel.
Deseori, în Occident vezi la reuniuni miniştri cu dosare subbraţ, care se consultă cu consilierii lor înainte de diverseintervenţii. Nu este cazul la noi. Miniştrii români guvernează prindeclaraţii la microfon şi comunicate de presă. Ce lucrări să lefacă consilierii, când ei sunt adunaţi de prin facultăţi deAgronomie şi implantaţi la Transporturi sau viceversa?
În aceste condiţii, mult discutata reluare a creşterii economiceaproape că nu mai are importanţă. Pentru ce, ca să aibă iar acesteexemple de funcţionari cum să risipească veniturile care vor veniîn plus la buget?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
