De curând, rezerva minimă obligatorie s-a redus cu 5 puncteprocentuale, până la nivelul de 20% pentru pasivele în valută.Economia reală va beneficia foarte puţin de pe urma acestei măsuride politică monetară. În schimb, această măsură reprezintă unajutor indirect neaşteptat dat băncilor aflate încă într-o stare deamorţeală indusă de criza economică.
Principalul efect vizibil al acestei măsuri constă într-unsupliment de lichiditate pe piaţa de aproape 1,4 mld euro. Însă, înmomentul luării acestei decizii de politică monetară, lichiditateadin sistemul bancar era suficientă pentru a face faţă unei cererireduse de creditare provenită din economie. Din acest punct devedere s-a irosit din nou o pârghie pe care politica monetară aavut-o la dispoziţie şi care ar fi putut ajuta mai mult, lamomentul oportun, economia reală şi nu băncile. Se impunea aceastămăsură în a doua jumătate a anului, atunci când, sub imboldulrevenirii economiei pe plus, cererea de creditare ar fi fost învolum mare, provenită din proiecte de investiţii dininfrastructură, industrie, agricultură, construcţii, producţie etc.În momentul de faţă, cea mai mare parte a sucursalelor bănciloracordă câteva credite pe lună, iar dintre acestea foarte puţinesunt credite noi. Cele mai multe sunt refinanţări sau creditegarantate de stat prin programul Prima Casă.
Noul acord încheiat cu FMI este de tip preventiv, ceea cepresupune limitarea accesului la resurse financiare cu cost redusşi direcţionarea statului spre piaţa privată pentru a se împrumuta.Dar pe această piaţă principalii actori sunt băncile, iar apelareala resursele lor presupune costuri mult mai mari. Or, reducerearezervei minime obligatorii lasă la dispoziţia băncilor resursesuplimentare simbolic remunerate de banca centrală şi permiteplasarea acestora în obligaţiuni de stat la dobânzi mult mai mari.Ţinând cont de comportamentul băncilor din ultimii ani şi deaversiunea lor crescută faţă de riscul din economie atunci esteclar că aceste resurse suplimentare nu vor ajunge în economiareală.În mod cert, băncile vor prefera creditarea statului încondiţii fără risc în defavoarea economiei reale. Este o deciziecorectă a unor instituţii private ale căror interese nu coincidîntotdeauna cu interesele generale ale economiei sau alecomunităţii în care-şi desfăşoară activitatea. În acelaşi timp,reducerea rezervei minime obligatorii reprezintă o gură de aerpentru bănci în condiţiile în care activitatea de creditare nu şi-arevenit.
Să nu uităm că în urmă cu câţiva ani ţara noastră a fost pusă însituaţia aproape imposibilă de a finanţa pe termen scurt o datorieprivată deci de miliarde de euro care provenea în mare măsură dinpartea băncilor printr-un credit de la FMI. Coincidenţă sau nu, şiatunci, după încheierea acordului cu FMI, s-a luat decizia de a sereduce rezerva minimă obligatorie, eliberându-se câteva miliarde deeuro la dispoziţia băncilor. Şi atunci ca şi acum, băncile aupreferat să plaseze aceste resurse suplimentare în obligaţiuni alestatului în condiţii fără risc decât în activitatea economică.Astfel, odată cu oprirea creditării de către bănci, mulţi agenţieconomici au fost sufocaţi, şi-au micşorat activitatea sau au datfaliment, iar statul a pierdut atât din impozitele colectate, darşi din aportul acestora la PIB-ul ţării.
De curând a încetat acordul de la Viena, iar băncile auposibilitatea să-şi reducă expunerea pe România, iar această măsurăle permite şi mai mult să facă acest lucru.
Nu în ultimul rând, reducerea rezervei minime obligatoriiîncurajează creditarea în valută. Astfel, efectul acestei măsurieste posibil să se reflecte în scăderea dobânzilor la creditele învalută. Ţinând cont şi de faptul că CDS-ul pentru ţara noastră areo cotaţie redusă, băncile deja speculează acest moment şi au venitcu oferte de creditare în valută cu dobânzi mai mici. În plus,cursul este scăzut, iar tentaţia de accesare de împrumuturi în euroeste mare. La prima vedere, ar fi un efect benefic pentru economieşi populaţie. Dar EURIBOR este în creştere şi aceasta va fitendinţa de acum încolo. La sfârşitul anului este posibil să treacăde pragul de 2%. De asemenea, trebuie să ţinem seama că pentru ceamai mare parte a populaţiei veniturile sunt realizate în lei şi dinacest motiv este cea mai expusă. Trebuie să învăţăm din greşeliletrecutului şi să nu uităm de toxicitatea canalului creditului învalută.
Economia reală este un mecanism complex ale cărui resorturi potfi infuenţate prin intermediul pârghiilor de politică monetară,fiscală şi bugetară. Pentru ca efectul acestora să fie benefictrebuie să fie aplicate la momentul oportun, în strânsă corelaţieîntre ele şi în funcţie de nevoile reale ale mecanismului economic.În ultimii ani, rar s-a întâmplat acest lucru în România.
Prof. univ. dr. Dan Armeanu - Facultatea de Finanţe,Asigurări, Bănci şi Burse de Valori Academia de Studii Economice,Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
