Opinie de Adrian Vasilescu: Cine mai munceşte în România (2)

Am schiţat, miercurea trecută, tabloul. O oglindă în care,privindu-ne, să vedem cine suntem şi cum ne comportăm în câmpulmuncii. Îl voi analiza, astăzi, detaliu cu detaliu.

Rata şomajului, în România, s-a restrâns la 7,3 la sută. E mare? Emică? Depinde cum socotim. Dacă ne raportăm la ţările europene curate ale şomajului de 10-11 la sută, unele tinzând spre 20 la sută,e mică. Dacă luăm însă ca reper rata naturală, care n-ar trebui sădepăşească 4 la sută, e mare. Măsurăm un plus de trei puncteprocentuale.Dar mai e şi rata, necunoscută, a celor pe care Statistica nu-isocoteşte şomeri, deşi n-au de lucru. Ei nu fac dovada că-şi dorescun loc de muncă. Nu-s deloc puţini cei care nu-şi doresc şi nucaută de lucru fiindcă nu-s convinşi că posmagii ar fi "muieţi".Din ce trăiesc? Din ajutoare sociale, bineînţeles. Mai exact,trăiesc din transferuri bugetare care umflă acel păcătos deficitbugetar pentru care ţara se împrumută ca să-l acopere.Dacă n-am fi convinşi că două-trei milioane de persoane lucrează înstrăinătate, un indiciu fiind şi acela că trimit anual în ţarăcâteva miliarde de euro, am fi nevoiţi să punem un mare semn deîntrebare în dreptul rubricii "populaţia ocupată". Pentru că n-amşti pe unde să le găsim, în restrânsul nostru câmp al muncii, petoate cele nouă milioane de persoane înscrise în această rubrică.De ce scriu "două-trei milioane"? Pentru că nimeni nu cunoaştenumărul lor exact. Deocamdată. Vom scăpa sper de aceastăaproximaţie după recensământul de la toamnă, când vor fiînregistrate într-o rubrică separată persoanele care lucrează înstrăinătate.Dar semnele de întrebare nu se opresc aici. În agricultură, sectorvital al economiei româneşti, tabloul populaţiei ocupate are şi maimulte pete cenuşii. Potrivit standardelor europene, e suficient cao persoană să fi fost înregistrată că a lucrat 15 ore într-osăptămână, la săpat ori la coasă, ca să fie socotită "ocupată". Laţară, desigur. În mediul urban, dacă ai săpat un şanţ undeva sau aituns iarba într-o grădină, o singură oră pe săptămână, fiindremunerat în bani ori în natură, gata, eşti persoană "ocupată".Deşi, mai degrabă, eşti persoană asistată social.Problema cea mai spinoasă din acest şocant tablou al muncii oconstituie rata de ocupare. În planul general, luând în calculpopulaţia între 20 şi 64 de ani, rata în România este de 62,3 lasută. Mică, foarte mică. La depărtare de 7,7 puncte procentuale deţinta naţională de 70 la sută, stabilită potrivit Strategiei Europa2020. Extinzând însă analiza pe categorii de vârstă, vom vedea cădacă la unele grupe rata de ocupare depăşeşte media generală, laaltele însă coboară dramatic sub această medie.O rată relativ bună, urcând chiar peste ţinta naţională de 70 lasută din programul pentru 2020, o găsim la categoria de vârstă de25-54 de ani. Rata de ocupare, aici, este de 73,9 la sută. Mi-eteamă însă că, la această grupă, ne împotmolim în cele mai mariaproximaţii. Căci este firesc să presupunem că tocmai la aceastăcategorie, incluzând persoane cu cea mai mare putere de muncă şi cucea mai accentuată mobilitate, media e îmbunătăţită de… cei plecaţiafară. La polul opus, ne confruntăm cu drama multora dintrepersoanele cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani, de careangajatorii se cam feresc. Cine ajunge în şomaj la peste 55 de anicu greu mai găseşte un angajament. Şi iată că, la aceastăcategorie, rata de ocupare este de numai… 39,1%. Celelaltepersoane, până la 100%, ce fac, cu ce se ocupă?Peste acest tablou numeric, cu multe probleme nu doar nerezolvate,ci şi greu de rezolvat, se suprapune încă un tablou, cel aldrumurilor lungi până la performanţele de care ţara are nevoie.Sunt două tablouri care, împreună, dau contur celei mai greledintre toate problemele ce-şi aşteaptă soluţionarea în Româniaveacului al XXI-lea: munca.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels