De la Eurostat, recent, ne-a venit o oglindă. Topul UniuniiEuropene al nivelului de trai. Merită să ne uităm şi să vedem ceputem şi cine suntem. Deşi, de fapt, cred că imaginea pe care ovedem în oglindă e nedreaptă. Dar adevărată. Căci suntem cei dinurmă, alături de bulgari.
Politicienii au văzut tabloul şi au găsit un nou prilej degâlceavă. Cei de la putere, în dezbateri publice, dau vina pe ceidin opoziţie. Pentru ce n-au făcut când au fost ei la putere. Ceidin opoziţie dau vina pe cei de la putere. Şi iată că, într-unmoment în care istoria ne împinge din urmă, obligându-ne să optămdecisiv pentru o restructurare radicală a ţării, irosim încă preamult timp pentru lamentări. Când, de fapt, România are acum nevoiede acţiuni urgente şi decisive ca să susţinem un proces total deprimenire economică.
Cei de la putere au propria povară: reculul PIB-ului, în 2009 şiîn 2010. Criza globală forţase deja, la cumpăna dintre 2008 şi2009, intrarea în România. Fără să reuşim ca din recesiunea carene-a lovit şi din care am făcut un subiect de dezbateri zilnice, dedimineaţă şi până noaptea târziu, să facem o bună ocazie pentruregenerarea economiei noastre. Pentru că nu au fost întrunite douăcondiţii: regândirea concepţiei întregii societăţi româneşti desprecreşterea economică şi un efort pentru reaşezarea adecvată astructurilor economice.
O povară duc în spate şi cei din opoziţie. Înainte de criză şide recesiune, din 2000 şi până în 2008, nouă ani de expansiuneeconomică necontenită au fost, pentru România, o şansă exploatatăîn prea mică măsură. Cum o şansă prea puţin valorificată a fost şiaceea că, timp de nouă ani, când România a mizat pe o inflaţiecalmă şi pe o politică monetară prudentă, deficitul bugetar putândfi ţinut în frâu ani la rând. Era vară în economie şi era timpul săfacem sănii. Adică o politică fiscală anticiclică. Dar am făcutcăruţe. O politică prociclică de cheltuieli bugetare. Iar în 2008,când logica electorală a învins total logica economică, deficitulbugetar a ieşit din tipare.
Şi iată că, după nouă ani de avânt economic, n-am reuşit săscăpăm de capcana lanternei roşii. Ce ne-a ţinut în loc? N-amdevenit competitivi. Una dintre cauze fiind uşurinţa cu care amignorat noi înşine, la toate nivelurile societăţii, potenţialul deînaintare şi ne-am lăsat prinşi în capcana iluziilor, ademeniţi depopulism. Iar acum, în dezbateri publice - chiar şi în multe dintrecercurile specialiştilor - e prea puţin analizat adevărul căactuala criză ne impune, de mai bine de doi ani, o schimbare demodel economic. Întâi şi întâi fiindcă banii disponibili pentruinvestiţii, pentru remunerarea muncii, pentru împrumuturi bancareşi pentru contribuţii sociale sunt mai puţini. Se va schimba cevaîn viitorul apropiat? Nu, fără îndoială. Nu se întrezăreşte niciosperanţă de modificare a acestui tablou. Când însă tabloul se vamodifica, nimic din ce va fi după criză nu va mai semăna cuparadigma de dinainte de criză.
Societatea românească n-a înţeles încă un adevăr esenţial: cănumai competiţia duce la performanţă. Mai departe, performanţaproduce bogăţie. Dar nici competiţia, nici performanţa şi nicibogăţia nu pot exista fără organizare. Surplusul de performanţă,una dintre uriaşele resurse de bogăţie ce domină lumea de treisecole, se bazează cu deosebire pe o bună organizare a muncii.Numeroase întreprinderi din ţările care au reuşit, de-a lungultimpului, au aruncat serii întregi de spirite viguroase învălmăşagul competiţiei economice, învăţând să nu facă niciun gestlipsit de semnificaţii; şi, mai ales, să nu facă gesturiîntâmplătoare. Cultura firmelor, o înţelepciune străveche şirodnică, acordă organizării perfecte cea mai mare atenţie.
O bună organizare a muncii nu este însă posibilă fără deciziibune. Fără un bun management al calităţii. De aici vin şi succeseleîn economie: de la calitatea înaltă a nenumărate decizii dincompaniile performante. O lecţie prea puţin şi prea rar luată înseamă la noi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
