Esenta demersurilor diplomatice ale Romaniei, de 15 ani incoace, a fost readucerea tarii noastre in marea familie de state europene, considerandu-se, pe buna dreptate, ca revenirea la valorile democratice este singura cale ce ne poate asigura securitate, stabilitate si bunastare pe termen lung. In plan concret, acest deziderat a fost transpus in politica de integrare in structurile euro-atlantice si europene, NATO, respectiv Uniunea Europeana.
Dincolo de orice cerinte punctuale politice, economice etc., ce trebuie indeplinite, un criteriu important de evaluare, pentru orice stat, Romania nefacand exceptie, este credibilitatea statului respectiv. Cat de mult se poate avea incredere intr-un stat ca, odata devenit partener, indiferent de configuratia politica interna, acesta va continua sa isi respecte responsabilitatile asumate anterior? Cat de previzibil si stabil este el in plan international?
Modul in care PNL sau cel putin o parte a conducerii sale a incercat sa forteze o decizie de politica externa sub justificarea "dezbaterii publice" a creat o confuzie generala, in plan intern si extern, si a reusit sa decredibilizeze 15 ani de eforturi diplomatice si militare.
Izvorul acestei confuzii intentionate este amestecarea pozitiei unui partid cu pozitia oficiala a statului, adoptata in cadrul institutional normal al unui stat de drept. Intr-un stat de drept normal, orice decizie politica interna si cu atat mai mult externa, se adopta de catre institutiile statului si nu in urma unei sedinte de partid, asa cum s-a intamplat in aceasta situatie.
Joi, 29 iunie, in urma unei reuniuni extraordinare, Biroul Permanent Central al PNL a decis mandatarea domnului Atanasiu, ministrul apararii nationale, sa solicite CSAT retragerea participarii trupelor noastre din Irak. Nu partidul mandateaza un ministru sa faca ceva, ci guvernul sau primul-ministru si in nici un caz in cadrul unei sedinte de partid. Conjunctura ca ministrul apararii si primul-ministru sunt membri ai aceluiasi partid nu justifica eludarea demersului institutional normal.
Mai mult decat atat, insusi cadrul legal nu a fost interpretat corect. Conform art. 4 din Legea nr. 42/2004 privind participarea fortelor armate la misiuni in afara teritoriului statului roman, ministrul apararii are obligatia sa prezinte CSAT, pana la 30 iunie, catalogul fortelor si mijloacele ce pot fi puse la dispozitie anul urmator. Atat, catalogul fortelor si mijloacelor, si nicidecum stabilirea participarii, neparticiparii sau retragerii din teatre de operatiuni. Aceasta este o decizie ce apartine presedintelui dupa consultarea cu CSAT si, in functie de context, dupa aprobarea parlamentului. Or, dupa cum am vazut, in cadrul sedintei CSAT de vineri, 30 iunie, ministrul Atanasiu nici nu a prezentat documentul cerut de lege, ci un cu totul alt document.
Mai mult, in cadrul dezbaterilor din CSAT, s-a evidentiat ca in cursul zilei de joi, deci inaintea oricarei reactii oficiale a statului roman asupra ideii lansate de PNL, atasatilor militari romani li s-a cerut sa comunice omologilor din statele in care erau acreditati, posibilitatea retragerii noastre din Irak, ceea ce in mod evident constituie o grava eroare.
Nu contest dreptul PNL de a-si schimba opinia asupra unei linii de politica externa sau dreptul de a lansa in dezbatere publica o anumita tema. Contest insa depasirea atributiilor acordate de lege si specularea functiilor in stat pentru aplicarea unilaterala a politicii unui partid, mai ales in cadrul unei coalitii de guvernamant. Dincolo de faptul deranjant, ca parteneri de alianta, ca nu am fost consultati asupra acestei teme, ceea ce oricum a fost cazul si unora dintre membrii PNL insisi, in realitate, PNL nu si-a anuntat pur si simplu o noua pozitie de partid, ci a utilizat anumite parghii institutionale pentru a-si promova aceasta politica. Si in nici un caz nu a facut acest demers pentru a pune problema in dezbatere publica. Este ilar sa credem ca o dezbatere publica pertinenta asupra acestei probleme, lansata pe 29 iunie, poate fi finalizata pana pe 30 iunie, ziua in care ministrul Atanasiu incerca sa ne convinga ca este termenul limita pentru o decizie.
Ceea ce a reusit insa PNL sa faca este ca, fara a se consulta cu partenerii interni de coalitie, fara a se consulta cu partenerii din teatrul de operatiuni, fara a elabora o analiza a impactului politic al acestei decizii, sa prezinte o doleanta a partidului ca o pozitie oficiala a statului, subminand credibilitatea si reputatia noastra ca parteneri stabili.
Romania, si subliniez Romania nu un presedinte sau altul, nu un partid sau altul, si-a asumat responsabilitatea de a participa la operatiunea de mentinere a pacii din Irak, alaturi de alti parteneri in cadrul operatiunii Iraqi Freedom. Ne-am implicat in Irak pentru mentinerea pacii si stabilizarea zonei si am spus, cu totii, in campania electorala ca vom fi acolo pana cand guvernul irakian va putea sa asigure singur securitatea propriei tari.
Decizia CSAT de a respinge propunerea ministrului apararii, modul in care ea a fost adoptata, doi dintre ministrii liberali votand pentru respingere, constituie un mesaj hotarat pentru partenerii nostri externi ca Romania isi va respecta intotdeauna angajamentele politico-militare asumate.
Orice dezbatere publica privind un subiect sensibil de interes public este binevenita. Calendarul prezentei trupelor romanesti in Irak este un astfel de subiect. Ceea ce trebuie sa intelegem cu totii insa este ca dezbaterea trebuie facuta cu buna-credinta si cu responsabilitate, avand ca reper interesul national si nu unul personal sau de partid.
Mihai Stanisoara (vicepresedinte PD) este presedintele Comisiei de aparare din Camera Deputatilor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
