Statul român marele câştigător al crizei de energie. Profituri record pentru Hidroelectrica în condiţiile în care, deşi unul dintre cei mai mari producători de gaze-naturale, România este în primele 3 ţări europene cu cea mai mare creştere a preţurilor la energie în anul 2023. Consumatorul român plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri la energie, iar statul român încasează din toate părţile. De ce persistă schema de plafonare a preţurilor?
Potrivit datelor Eurostat, România a avut una dintre cele mai mari creşteri ale preţurilor la energie din Europa în anul 2023 (https://www.zf.ro/zf-24/eurostat-romania-se-afla-printre-statele-ue-cu-cele-mai-mari-22169070). Asta în condiţiile în care statul român a aplicat una dintre invazive scheme de plafonare a preţurilor pe toată durata crizei, cu sume uriaşe alocate de la buget. Paradoxul românesc este cu atât mai curios în condiţiile în care România se clasează în primele ţări din Uniune în ceea ce priveşte producţia de gaze naturale.
Datele Eurostat reprezintă o confirmare oficială a falimentului statului român în ceea ce priveşte gestionarea crizei energetice. Spre deosebire de majoritatea statelor europene care au luat măsuri noninvazive de protecţie a consumatorilor precum reducerea TVA-ului aplicabil facturilor consumatorului final, statul român a preferat o schemă complicată, susţinută de furnizorii de energie, care a fost coroborată cu o reglementare mascată a pieţei de energie şi care a avut ca efect direct creşterea preţurilor.
Însă atitudinea statului român nu este generată doar de raţiuni electorale, ci şi de motive pecuniare evidente. Statul român a instituit un sistem bine pus la punct prin care a crescut veniturile la bugetul statului:
- Măsurile de protecţie a consumatorului sunt suportate de furnizori, care urmează apoi să îşi recupereze banii, cu întârzieri consistente din partea statului.
Schema de plafonare are următoarea structură: furnizorul achiziţionează energia la un preţ mai ridicat, conform condiţiilor de piaţă, iar factura emisă către consumator conţine un preţ redus, plafonat, în funcţie de facilităţile acordate de stat. Diferenţa rezultată dintre cele două preţuri (cel de achiziţie şi cel din factură) este acoperită de la bugetul de stat. Însă statul nu acoperă aceste sume direct sau anterior aplicării schemei, cum ar fi fost normal, ci ulterior emiterii facturilor. În aceste condiţii, furnizorul, operator privat, trebuie să acopere întreaga sumă din surse proprii şi ulterior să le recupereze de la stat.
Cu alte cuvinte, întreaga schemă funcţionează ca o creditare cu dobândă zero a statului de către furnizor, care se confruntă cu probleme mari de lichiditate şi care solicită linii de finanţare din sectorul bancar şi de la societăţile din grup (https://www.zf.ro/companii/energie/justin-anghel-avocat-popovici-nitu-stoica-asociatii-masurile-de-22172178). Sute de milioane de euro sunt datorate în ţn continuare furnizorilor de către statul român pentru restituirea acestor sume, iar cifra creşte pe zi ce trece.
- Statul român a suprataxat profiturile producătorilor, deci creşterile de preţ îi profită. În paralel cu implementarea măsurilor de protecţie a consumatorilor, statul a impus şi o suprataxare a veniturilor producătorilor (ulterior extinsă şi la traderi, denumită în prezent contribuţie la fondul de tranziţie energetică – OUG nr. 27/2022), care trebuie să plătească integral diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de 450 lei/MWh. Or, este de la sine înţeles că o creştere a preţurilor la energie reprezintă venituri suplimentare pentru stat.
În cazul în care vă întrebaţi, veniturile obţinute de stat din sectorul energetic prin impozitele sau taxele instituite în perioada crizei sunt de aprox. 44-45 miliarde de lei, în timp ce sumele decontate către furnizori ajung la 20-25 miliarde de lei, (deci aprox. jumătate!), conform declaraţiilor recente ale ministrului energiei de la ZF Power Summit (https://www.zf.ro/zf-24/sebastian-burduja-ministrul-energiei-discutam-companiile-putem-22282302).
- Marii producători de energie au profituri record în plină criză energetică, iar statul român este acţionarul majoritar. Datele recente publicate de Hidroelectrica arată că, în 2023, compania are un profit record de 6.3 miliarde de lei, cu 42 % mai mare decât anul anterior (https://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/hidroelectrica-raporteaza-profit-net-istoric-6-3-mld-lei-2023-urcare-22282657). Statul român deţine 80 % din companie. Având în vedere abordarea istorică a companiei, de a acorda dividende acţionarilor, în dauna unei politici investiţionale, statul român va obţine sume importante şi din această sursă.
Prin urmare, sub umbrela largă a protecţiei cetăţeanului, mai ceva decât un antreprenor iscusit, statul obţine profituri uriaşe fără ca măcar să investească propriile resurse financiare sau să suporte costuri de creditare. Un argument puternic pentru păstrarea unui mecanism de plafonare a preţurilor în condiţiile în care cotaţia preţului energiei a scăzut sub plafonul impus de stat.
Colac peste pupăză, conform informaţiilor recente din presă, ANRE ar fi stabilit amenzi record pentru nerespectarea regulilor de funcţionare a pieţei. 4 companii ar fi fost sancţionate cu amenzi la cifra de afaceri în valoare de peste 100 de milioane de euro. Deşi nu avem informaţii oficiale complete, pare că sancţiunea se referă la o pretinsă manipulare a pieţei de energie, rezultată din încălcarea regulilor REMIT (https://www.zf.ro/companii/energie/anre-confirma-sanctionarea-cu-amenzi-de-537-mil-lei-a-eft-furnizare-22260597).
Deci, iată un alt motiv de creştere artificială a preţurilor. În detrimentul consumatorilor, desigur. Întrebarea este cum va proceda statul astfel încât să anihileze efectele acestor practici nelegale.
Între timp, suta de milioane de euro se duce tot la stat…
Justin Anghel este avocat pe probleme de energie, Senior Associates la Casa de avocatură Popovici, Niţu, Stoica & Asociaţii
