Fondurile europene ofera Romaniei o oportunitate unica de dezvoltare a potentialului sau de crestere si de accelerare a procesului de catching-up. Fondurile europene post-aderare alocate Romaniei - daca vor fi utilizate integral - reprezinta o injectie anuala de resurse de 3-5 procente din PIB in intervalul 2007-2014. Pentru a intelege magnitudinea acestei cifre, trebuie sa spunem ca media cheltuielilor publice de capital in perioada 2004-2006, incluzand cresterea exceptionala la 3,7% din PIB in 2006, a fost de 3 procente din PIB.
Tarile care au aderat la UE in 2004 au avut rezultate mixte. De exemplu, Cehia si Polonia au avut o evolutie foarte modesta initial, cererile pentru plati intermediare in 2005 reprezentand mai putin de 5 procente din angajamentele aferente perioadei 2004-2006. Slovenia, Estonia si Ungaria se descurca bine; in schimb, Sloveniei i-a luat un an dupa aderare pana a inceput sa traga fonduri structurale. Structura lor organizationala si procedurile de accesare a acestor fonduri erau pur si simplu prea complicate pentru a fi eficiente. Dupa modificarea sistemului la inceputul lui 2005, Slovenia a devenit cea mai performanta dintre tarile nou integrate in ceea ce priveste atragerea de fonduri UE.
Lectii pentru Romania. Cum va evita Romania problemele cu care s-au confruntat tarile care au aderat recent? Cum se intampla cu majoritatea lucrurilor in viata, raspunsul nu este simplu. Cerintele generale pentru administrarea fondurilor UE sunt definite prin reglementarile UE, dar tarile sunt libere sa gaseasca propriile solutii in concordanta cu aceste reglementari. Pana in prezent, s-au identificat doua modele in randul noilor state membre: tarile baltice, care au polarizat administrarea fondurilor UE in jurul Ministerului de Finante care actioneaza atat ca autoritate de plata, cat si ca autoritate de management, si tarile Europei Centrale care se bazeaza pe sisteme-cadru mai putin centralizate, in care autoritatile de plata si de management functioneaza in structura unor institutii separate (autoritatea de plata este intotdeauna in cadrul Ministerului de Finante).
Este greu de spus care dintre modele este mai eficient: liderii procesului de absorbtie - Slovenia si Estonia - reprezinta modele diferite. Cu toate acestea, sunt doua lectii generale: prima arata ca initial sistemele-cadru erau supra-reglementate, de obicei cu scopul de a preveni utilizarea necorespunzatoare a fondurilor europene, iar a doua arata ca procesul de absorbtie este sustinut de o autoritate centrala de management puternica. Intr-adevar, unele tari par a-si fi insusit aceste lectii. De exemplu, la sfarsitul lui 2005, Polonia a creat un minister al dezvoltarii regionale pentru a intari supravegherea fondurilor ce initial fusesera alocate diferitelor ministere, accelerand astfel procesul de absorbtie. Angajamentul politic de asemenea a contat. In Slovenia - dupa evolutiile lente de la inceput - procedurile au fost simplificate, iar primul-ministru a inceput sa se intalneasca periodic cu responsabilii pentru implementarea proiectelor, cu scopul de a garanta progresul acestui proces.
Romania este o tara mare, cu disparitati regionale serioase, ceea ce reclama un anume grad de descentralizare. Totusi, cel putin in faza initiala, este esentiala existenta unei autoritati centrale de management, sustinuta politic la nivel inalt. In paralel, Romania trebuie sa dezvolte rapid capacitatea institutionala a autoritatilor regionale si municipale care vor implementa proiectele UE si sa asigure folosirea corespunzatoare a fondurilor publice. In plus, se impune dezvoltarea capacitatii de consultanta - mai mult in sectorul privat - pentru elaborarea studiilor de fezabilitate si tehnice aferente proiectelor finantate de UE.
Pe baza discutiilor avute cu autoritatile, pot spune ca Romania a facut progrese pe majoritatea fronturilor, daca nu chiar pe toate. Numai ca acest efort isi arata roadele pe termen lung si necesita perseverenta si rabdare: sustinerea permanenta din punct de vedere politic a autoritatilor cu atributii in domeniu si mentinerea acestora in functie, independent de schimbarile politice. Desi acest comentariu poate parea fara precedent pentru unii cititori, numai in aceste conditii, experienta acumulata la nivel institutional va contribui la operarea corectiilor, care se vor impune in mod inevitabil, deoarece incercarile si erorile vor arata ce este eficient si ce nu pentru Romania in procesul de absorbtie a fondurilor UE.
Juan J. Fernandez-Ansola este reprezentant regional FMI
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
