Guvernatorul BNR a avertizat ca inundatiile vor avea consecinte asupra inflatiei in 2005, ceea ce ingreuneaza ramanerea in apropierea tintei revizuite de 7,5%. Este probabil ca inflatia sa urce peste 8% pana la finele acestui an. Trebuie spus insa ca o astfel de deviere de la tinta nu este surprinzatoare, avand in vedere socurile din acest an (cresteri de preturi administrate, pasul de liberalizare a contului de capital, introducerea cotei unice, pretul la titei, inundatiile). Ar fi bine ca BNR sa disocieze inflatia de fond de efecte ale socurilor, pentru a ilustra mersul dezinflatiei. De altfel, asa se procedeaza in mod obisnuit in analize ale FED (banca centrala americana), ale BCE (banca centrala europeana) cand se disociaza evolutia indicelui preturilor de consum de influente ale energiei si sezonalitatii unor preturi la produse agro-alimentare.
Am citit comentarii recente care, facand referire la trecerea la tintirea directa a inflatiei, comit o eroare majora. Se vorbeste despre marja de -/+1% care va insoti noul regim de politica monetara si se afirma ca daca anul 2005 ar consemna o inflatie de 8,5%, aceasta s-ar incadra in marja fata de tinta revizuita de 7,5%. Rationamentul este fals. In primul rand ca marja trebuie aplicata pentru un orizont de timp adecvat, adica de 12 luni de la momentul anuntarii trecerii la tintirea inflatiei. Deci nu este firesc sa se aplice inflatiei din acest an. Daca cineva ar argumenta ca, in fapt, BNR a practicat deja tintirea (fara sa declare oficial) nu s-ar justifica revizuirea tintei de la 7 la 7,5%; marja de -/+1% ar fi trebuit sa acomodeze socurile amintite (cu exceptia inundatiilor, ca eveniment imprevizibil), iar banca centrala ar fi trebuit
sa-si foloseasca arsenalul de instrumente pentru ca inflatia sa ramana inauntrul marjei. In fine, a sugera bancii centrale ca anuntarea unei marje acum pentru tinta de inflatie din 2005 este o solutie pentru explicarea derapajului dezinflationist din acest an este contraproductiv; BNR nu ar castiga in credibilitate, ci dimpotriva. Cand s-a trecut la flotarea mult mai libera a leului in ultimul trimestru din 2004, o posibila ratiune poate a fost tragerea inflatiei sub doua cifre printr-un soc deliberat pe filiera cursului de schimb (mizandu-se pe o apreciere severa). Oricum, a fost o miscare reala pe piata, chiar daca initiata de o decizie a bancii centrale neasteptata. A recurge acum insa la introducerea marjei de -/+1% pentru a explica devierea de la tinta in acest an ar fi o "amenajare de vitrina" total neinspirata. Pentru cateva luni ramase din an nici nu se poate opera cu o marja anuala! Onest si credibil este sa se explice efectele socurilor, sa se ilustreze inflatia (dezinflatia) de fond si sa se proiecteze marja cu un orizont de timp de 12 luni de la momentul anuntarii trecerii oficiale la tintirea directa a inflatiei, fie aceasta intr-o forma "soft". In general, banca centrala trebuie sa comunice mai bine cu piata, cu opinia publica. Colaboratorii lui Mugur Isarescu au serios de muncit in acest sens.
RON a continuat sa se aprecieze lent fata de euro, intrand in iulie sub nivelul de 3,6. Oficiali ai BNR au afirmat, la momentul introducerii leului greu, ca acesta, probabil, nu se va mai aprecia fata de euro in mod substantial. Declaratia putea fi privita ca o forma de orientare a pietei (un moral suasion) avand in vedere cresterea mare a deficitului de cont curent si o eventuala inversare a tendintei pe piata valutara (pentru ianuarie - mai 2005 deficitul de cont curent a depasit 2,1 miliarde de euro, cu peste 70% mai mult decat ianuarie - mai 2004!). Dar efectele inundatiilor este posibil sa nu lase neschimbata atitudinea bancii centrale; ingrijorarea fata de cresteri ale preturilor la produse agro-alimentare in luni de vara (cand, de regula, se consemnau inflatii foarte mici) ar putea conduce la tolerarea unei aprecieri mai accentuate a leului. Este ca si cum intr-o functie de pierdere (loss function) a derapajelor, f(x,y), in care (x) denota inflatia si (y) denota deficitul de cont curent, banca centrala ar acorda preferinta neta tintei de inflatie. Compromisul s-ar traduce in formula: un derapaj mai mic la inflatie are cost un derapaj mai mare la deficitul de cont curent.
Am mentionat cifrele la deficitul de cont curent in perioada ianuarie - mai 2005. Pentru a de-slusi care ar putea fi acest deficit, ca pondere in PIB, la finele anului trebuie sa avem in vedere cativa factori cheie: cresterea asteptata a PIB (care sa internalizeze efectul inundatiilor), aprecierea prognozata a leului fata de euro, pattern-ul efectuarii de importuri in lunile ce vin (importurile de iarna sunt masive), cresterea pretului titeiului, efectul restrictiilor impuse la creditul de consum, cresterea deficitului bugetar la 1% din PIB (impactul este aici minor). Este probabil ca deficitul de cont curent sa depaseasca 8,5% in acest an.
* Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
