Desi formularea suna dramatic, pare cateodata ca asistam la o revenire a mentalitatilor spre comunism. Cea mai recenta dovada o constituie propunerea unui partid cu reprezentare parlamentara (Partidul Conservator) de impozitare suplimentara cu 1% a profitului firmelor cu un castig net de peste 100.000 de euro anual.
Propunerea a fost primita ieri cu bratele deschise in Comisia economica din Senat si a primit aviz pozitiv, banii incasati la buget de pe urma acestui impozit urmand sa ia calea majorarii pensiilor. Cu alte cuvinte, senatorilor nu li s-a parut nimic anormal sa supraimpoziteze firmele profitabile din economie pentru a-si satisface pofta de demagogie si populism.
Si asta pentru ca un simplu calcul (care lipseste cu desavarsire din nota de fundamentare a propunerii legislative) arata ca, daca acest impozit comunist ar fi fost aplicat la nivelul anului 2006, ar fi adus fiecarui pensionar o majorare de pensie egala cu mai putin de doi euro. Acesti doi euro in plus la pensie ar putea veni insa cu pretul ca politica fiscala a Romaniei, si asa destul de hulita in ultimii doi ani de investitori (nu pentru cota unica, probabil cea mai buna masura luata in ultimii ani, ci pentru instabilitate) sa se faca din nou de ras. Pentru doi euro in plus la pensie, Parlamentul este gata sa dea Romaniei imaginea unui stat unde profitul si investitiile firmelor private (mai ales ale celor straine) sunt la fel de bine vazute ca o invazie militara.
Si exemplul impozitului de 1% pe supraprofit (un concept in sine comunist) nu este singular. Nu mai departe de anul trecut, pe holurile Guvernului se vorbea despre supraimpozitarea companiilor petroliere, care "fac prea mult profit". La fel ca si acum, implicatiile pentru bugetul de stat ar fi fost aproape nesemnificative, dar asta nu i-a impiedicat pe guvernanti sa dezbata aceasta tema, cu speranta probabil ca va mai aduce un pumn de maruntis, denominat in capital electoral. (In acelasi context s-a incadrat si stoparea privatizarii CEC, pentru ca "e bine sa mai pastram o banca de stat".)
In afara gradului foarte ridicat de populism, cele doua masuri mai au ceva in comun. Ele se vor solutii salvatoare pentru o problema mult mai grava decat lasa sa se vada aparentele: sistemul public de pensii, care sta in pragul prabusirii.
Discutiile privind reforma sistemului de pensii si trecerea unei parti a acestuia in administrare privata sunt vechi de cel putin zece ani in Romania. Zece ani de intarzieri, de legi ineficiente sau inaplicabile, de discutii fara concretizare in decizii. Intre timp, toti vecinii (de la Ungaria la Polonia si Cehia) au pus pe picioare un sistem privat de pensii, care a mai luat din tensiunile adunate pe sistemul public.
Decat sa propuna azi masuri fiscale penibile pentru peticirea pensiilor, parlamentarii ar fi facut bine sa aplice reforma pensiilor private la timpul ei, adica acum zece ani.
Peste tot in lume, guvernele au inceput sa devina constiente ca populatia planetei imbatraneste, iar tendinta e ireversibila. Adica exista tot mai putini contributori la sistemele publice de pensii (salariati) si tot mai multi beneficiari (pensionari). Si singura solutie este administrarea cat mai buna (in sistem privat, adica prin competitie) a contributiilor de pensii, alaturi de economisirea individuala. Numai la noi guvernantii cred ca pot rezolva ceva peticind sistemul, cu costul pierderii increderii investitorilor.
In loc sa propuna tot soiul de masuri care mai de care mai populiste, conducatorii tarii ar face bine sa aplice reformele necesare la timpul lor si sa dea legi cat mai putine, dar cu un rost.
Mihai Bobocea este redactor al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
